Vara, Mishnory este o etuvă. Aerul nu pătrunde între dealuri, râul fierbe, oamenii asudă. În luna Ockre au fost zece zile şi nopţi când temperatura n-a coborât niciodată sub cincisprezece grade, iar într-o zi a crescut până la treizeci şi unu de grade. La sfârşitul zilei, când eram alungat din refugiul rece al pescăriilor în infernul de afară, mergeam vreo trei kilometri până la stăvilarul Kunderer, unde existau copaci şi se întrezărea fluviul cel mare, deşi nu se putea coborî la el. Hoinăream pe acolo până târziu şi reveneam, în cele din urmă, la Insula Peştilor, în noaptea înăbuşitor de fierbinte. În cartierul meu, felinarele erau deseori sparte, pentru ca bezna să adăpostească unele fapte. Însă automobilele Inspectorilor patrulau permanent, luminând cu farurile lor străzile întunecoase şi răpindu-le sărmanilor unica intimitate: noaptea.
Noua Lege a Evidenţei Străinilor, promulgată în luna Kus, în cadrul războiului tăcut cu Karhide, mi-a anulat cererea şi m-a făcut să-mi pierd slujba. Am petrecut o jumătate de lună aşteptând în anticamerele nenumăraţilor Inspectori. Foştii mei tovarăşi de muncă îmi împrumutau bani şi furau peşte pentru mine, astfel încât am căpătat rezidenţa înainte de a muri de foame, dar învăţasem lecţia. Îmi plăceau oamenii aceia duri şi loiali, însă ei trăiau într-o capcană din care nu se putea evada, iar eu munceam printre indivizi care-mi plăceau şi mai puţin. Am dat telefoanele pe care le amânasem timp de trei luni.
A doua zi, îmi clăteam cămaşa în spălătoria din curtea Insulei Peştilor, împreună cu alţi lucrători, goi sau pe jumătate goi. Deodată, prin aburi, prin mirosul de murdărie şi de peşte şi prin zgomotul apei, am auzit pe cineva strigându-mă cu numele meu de ţinut, după care a apărut Comensualul Yegey. Arăta ca la recepţia ambasadorului Arhipelagului, din sala de ceremonii a Palatului din Erhenrang, cu şapte luni în urmă.
— Hai, ieşi de-acolo, Estraven, rosti el cu glasul ascuţit, răsunător şi nazal al bogătaşilor din Mishnory. Lasă nenorocita aia de cămaşă!
— N-am alta.
— Atunci scoate-o din ciorba aia şi haide! E înăbuşitor aici.
Ceilalţi l-au privit cu o curiozitate făţişă, dându-şi seama că era un om bogat, dar neştiind că era Comensual. Prezenţa lui mă irita, ar fi trebuit să trimită pe cineva după mine. Foarte puţini orgota înţeleg politeţea. Voiam să ieşim de-acolo. Cămaşa udă nu-mi era de nici un folos şi i-am spus unui puşti orfan de Vatră s-o poarte pentru mine până mă întorceam, datoriile şi chiria îmi erau achitate, iar actele le ţineam în buzunarul hiebului. Am părăsit insula fără cămaşă şi am plecat cu Yegey înapoi în lumea celor puternici.
Am fost înregistrat în evidenţele orgota ca „secretarul" lui Yegey. Nu mai eram o „unitate", ci un „dependent". În Orgoreyn, un nume nu este suficient, mai trebuie şi o etichetă, care e mai importantă decât numele. Iar acum eticheta se potrivea, eram dependent şi, în curând, am ajuns să blestem ţelul care mă adusese aici să trăiesc ca un parazit. Trecu încă o lună, şi tot nu căpătasem vreun semn că mă apropiasem de ţelul acela mai mult decât în Insula Peştilor.
În seara ploioasă a ultimei zile de vară, Yegey m-a chemat în cabinetul său, unde l-am găsit discutând cu Comensualul Districtului Sekeve, un individ pe nume Obsle, pe care-l cunoscusem când conducea Comisia orgota de Comerţ Naval din Erhenrang. Scund şi adus de spate, cu ochi mici, triunghiulari pe o faţă plată şi grăsună, nu se potrivea cu Yegey, care era delicat şi foarte slab. Erau doi din Cei Treizeci-şi-Trei care conduceau Orgoreynul, şi asta le conferea privilegii suplimentare.
După ce am schimbat politeţuri şi s-au băut câteva păhărele de apa-vieţii sithish, Obsle a oftat şi mi-a vorbit:
— Estraven, spune-mi acum de ce ai făcut ceea ce ai făcut în Sassinoth? Dacă a existat vreodată un ins pe care să-l consider incapabil de a greşi asupra momentului unei acţiuni sau a aprecierii unui shifgrethor, insul acela eşti tu.
— Teama mi-a învins prudenţa, Comensualule.
— Teama de ce dracu'?! De ce ţi-e frică, Estraven?
— De ceea ce se întâmplă acum: continuarea încleştării pentru prestigiu din Valea Sinoth, umilirea Karhidei şi furia ce se înalţă din umilire, folosirea acestei furii de către guvernul karhidish.
— Folosirea? în ce scop?
Obsle nu avea maniere. Yegey interveni delicat, totuşi înţepător:
— Comensualule, Lordul Estraven este oaspetele meu şi nu-i obligat să răspundă.
— Lordul Estraven va răspunde întrebărilor când şi cum va considera de cuviinţă, aşa cum a făcut dintotdeauna, surâse Obsle, înţepând ca un ac ascuns într-un maldăr de grăsime. Ştie că aici se află printre prieteni.
— Îmi iau prietenii de acolo de unde-i găsesc, Comensualule, dar nu mai intenţionez să-i păstrez mult timp.
— Îmi dau seama. Totuşi putem trage o sanie împreună fără să fim kemmering, cum spunem noi în Sekeve… nu? Ce dracu', ştiu pentru ce-ai fost exilat, dragul meu: pentru că ai iubit karhide mai mult decât pe regele ei.
— Poate mai degrabă fiindcă l-am plăcut pe rege mai mult decât pe vărul lui.
— Sau pentru că ţi-a plăcut Karhide mai mult decât Orgoreynul, spuse Yegey. Greşesc, Lord Estraven?
— Nu, Comensualule.
— Crezi, atunci, vorbi Obsle, că Tibe doreşte să conducă Karhide aşa cum conducem noi Orgoreynul… eficient?
— Da. Cred că Tibe va profita de situaţia din Valea Sinoth. Exploatând-o după nevoi, poate determina în numai un an o transformare a Karhidei mai profundă decât orice s-a petrecut în ultimii o mie de ani. El are un model pe baza căruia să lucreze: Sarful. Şi ştie cum să se folosească de temerile lui Argaven. E mai simplu decât să încerci să-i trezeşti curajul, aşa cum am făcut eu. Dacă Tibe reuşeşte, domnilor, vă veţi confrunta cu un inamic pe măsura voastră.
Obsle încuviinţă din cap.
— Renunţ la shifgrethor, rosti Yegey. Ce vrei să spui, Estraven?
— O simplă întrebare: Credeţi că pe Marele Continent pot exista două Orgoreyn?
— Da, da, da, murmură Obsle, aceeaşi idee mi-ai plantat-o în minte cu mult timp în urmă, Estraven, şi n-am putut-o dezrădăcina niciodată. Umbra noastră creşte prea lungă. Va acoperi şi Karhide. O vrajbă între două clanuri nu-i ceva nou, o ciondăneală între două oraşe, nici ea, o dispută la hotare cu câteva crime şi case incendiate, la fel, dar o duşmănie între două naţiuni? O încleştare implicând cincizeci de milioane de suflete? Pe dulcele lapte al lui Meshe, gândul acesta mă trezeşte scăldat în sudoare în unele nopţi… Nu suntem în siguranţă, nu suntem deloc în siguranţă. O ştii şi tu, Yegey. În felul tău, ai spus-o de multe ori.
— Până acum am votat de treisprezece ori împotriva unei politici agresive în Valea Sinoth. Dar la ce bun? Hegemoniştii au oricând douăzeci de voturi la dispoziţie, iar fiecare acţiune a lui Tibe întăreşte controlul Sarfului asupra celor douăzeci. A ridicat de-a curmezişul văii un baraj de sârmă ghimpată, păzit de santinele înarmate cu arme de foc! Credeam că aşa ceva există numai în muzee. Oferă Hegemoniştilor pretexte de provocare ori de câte ori e nevoie de aşa ceva.
— Şi astfel întăreşte Orgoreynul. Dar şi Karhide. Fiecare răspuns dat de voi acestor provocări, fiecare umilire îndreptată împotriva Karhidei, fiecare câştig al prestigiului vostru slujesc la întărirea Karhidei, până va deveni egala voastră — controlată în întregime dintr-un singur loc, precum Orgoreynul. Iar în Karhide, armele de foc nu se păstrează în muzee. Sunt în dotarea Gărzii Regale.
Yegey turnă alt rând de apa-vieţii. Bogătaşii orgota beau ca pe bere focul acesta preţios, adus de la opt mii de kilometri depărtare, peste mările ceţoase din Sith. Obsle îşi şterse buzele şi clipi.
— Bine, făcu el, toate sunt cam aşa cum gândisem şi cum gândesc. Şi cred că ne putem înhăma la aceeaşi sanie. Totuşi, înainte de-a o face, vreau să-ţi pun o întrebare, Estraven. Mi-ai tras gluga peste ochi. Spune-mi acum, ce-i cu povestea asta misterioasă, vagă şi cam fantezistă despre un Trimis, venit de pe faţa nevăzută a lunii?
Deci Genly Ai solicitase permisiunea de a intra în Orgoreyn.
— Trimisul? Este ceea ce spune el că este.
— Şi anume…
— Un sol de pe altă lume.
— Termină cu blestematele tale de metafore karhidish! Abandonez shifgrethorul, renunţ la el. Vrei să-mi răspunzi?
— Am făcut-o deja.
— Este un străin? întrebă Obsle.
Yegey rosti în acelaşi moment:
— A fost primit în audienţă de Argaven?
Am răspuns afirmativ la ambele întrebări. Au tăcut un minut, apoi au început să vorbească simultan, fără să-şi ascundă interesul. Yegey era adeptul digresiunilor, pe când Obsle ataca direct.
— Ce a reprezentat el în planurile tale? Se pare că ai mizat pe el şi ai dat greş. De ce?
— Pentru că m-a răsturnat Tibe. Priveam stelele şi n-am observat noroiul în care am călcat.
— Te-ai apucat de astronomie, dragul meu?
— Ar fi bine să ne apucăm cu toţii de astronomie, Obsle.
— Trimisul acesta poate reprezenta o ameninţare pentru noi?
— Nu cred. El aduce din partea poporului său propuneri pentru comunicaţii, comerţ, tratate şi alianţe, nimic altceva. A venit singur, fără arme, doar cu un aparat de comunicaţie şi cu nava lui, pe care ne-a permis s-o examinăm complet. Cred că nu-i periculos. Totuşi, el poartă în mâinile lui goale sfârşitul Regatului şi al Comensualităţilor.
— De ce?
— Cum să-i tratăm pe străini altfel decât pe fraţii noştri? Cum va trata Gethenul o uniune din optzeci de lumi altfel decât ca o lume?
— Optzeci de lumi? repetă Yegey şi râse nesigur.
Obsle mă privi pieziş şi spuse:
— Aş prefera să cred că ai stat prea mult alături de Nebun în palatul lui şi ai înnebunit şi tu… Pentru numele lui Meshe! Ce-i aiureala asta despre alianţe cu stelele şi tratate cu luna? Cum a ajuns individul aici? Călare pe o cometă sau purtat de un meteor? O navă — ce fel de navă pluteşte prin văzduh? Dar prin vidul lipsit de substanţă? Totuşi nu eşti mai nebun decât ai fost vreodată, Estraven, ceea ce înseamnă nebun de viclean, nebun de înţelept. Toţi karhidenii sunt nebuni. Dă-i drumul, Lordul meu, te însoţesc. Porneşte!
— Nu merg nicăieri, Obsle. Unde să mă duc? Voi însă puteţi ajunge undeva. Dacă l-aţi urma doar puţin pe Trimis, v-ar putea arăta o cale de ieşire din Valea Sinoth, de ieşire de pe drumul rău pe care aţi pornit.
— Perfect! O să mă apuc de astronomie la vârsta mea. Unde mă va duce?
— Spre măreţie, dacă vei fi mai înţelept decât am fost eu. Domnilor, eu am însoţit Trimisul. I-am văzut nava cu care a străbătut Neantul şi ştiu că, într-adevăr, nu este de pe acest pământ. În privinţa onestităţii mesajului său şi a adevărului asupra locurilor de unde vine, nu există cunoaştere. Îl poţi doar judeca aşa cum ai face cu orice om. Dacă ar fi unul dintre noi, aş spune că e cinstit. Poate că cinstea asta o veţi aprecia şi singuri. Ceva este însă cert în prezenţa lui, liniile trase pe pământ nu sunt graniţe şi nu constituie o apărare. Asta e o problemă mai importantă decât prezenţa Karhidei în coasta Orgoreynului. Cei care o vor rezolva, cei care vor deschide primii porţile pământului — ei vor fi conducătorii noştri, ai tuturora. Ai celor Trei Continente şi ai întregului pământ. Acum, hotarul nostru nu mai este o linie între două dealuri, ci linia descrisă de planeta noastră în jurul soarelui. În acest moment, e pur şi simplu stupid să-ţi mizezi shifgrethorul pe ceva mai mărunt.
Îl convinsesem pe Yegey, dar Obsle stătea afundat în propria-i osânză, privindu-mă atent.
— Ţi-ar trebui o lună să mă convingi, spuse el. Dacă n-ai fi zis-o tu, Estraven, aş fi considerat-o o simplă farsă, un năvod pentru mândria noastră ţesut din scântei de stele. Tu însă ai o coloană mult prea dreaptă ca să accepţi o presupusă dizgraţie doar pentru a ne păcăli pe noi. Nu pot crede că susţii adevărul, totuşi ştiu că o minciună ţi s-ar opri pe buze… Bine, bine! Va fi dispus să discute cu noi, aşa cum se pare că a discutat cu ţine?
— Asta şi caută, să discute, să fie auzit. Acolo sau aici. Tibe îl va reduce la tăcere dacă va încerca să mai vorbească în Karhide. Mă tem pentru el. Am impresia că nu înţelege în ce pericol se află.
— Ne vei spune ceea ce ştii?
— Da. Există cumva vreun motiv pentru care el n-ar putea veni aici, să vă explice cu propriile-i cuvinte?
— Cred că nu, răspunse Yegey, muşcându-şi o unghie cu delicateţe. A solicitat permisiunea de a intra în Comensualitate. Karhide nu obiectează. Cererea lui se analizează…
7
Probleme sexuale
Însemnări făcute de Ong Tot Oppong, Investigator. Prima expediţie ecumenică pe Gethen/Iarnă, Ciclul 93 a.e. 1448
1448, ZIUA 81. Pare foarte probabil că au reprezentat un experiment. Ipoteza este neplăcută, dar posibilitatea nu poate fi ignorată. Acum există dovezi că această colonie terestră a fost o încercare de implantare a unui grup de hainishi normali pe o planetă cu propriii ei autohtoni proto-hominizi. Cu siguranţă, manipularea genetică umană era practicată de colonişti. E singura explicaţie a existentei hilfilor de pe S sau a degeneraţilor hominizi înaripaţi de pe kokanan. Ar putea altceva să justifice fiziologia sexuala getheniană? Poate hazardul, dar în nici un caz selecţia naturală. Valoarea de adaptare a bisexualităţii lor este nulă sau foarte redusă.
Nu există un răspuns la întrebarea: „De ce s-a ales o planetă atât de neospitalieră?" Tinibossol consideră că începutul colonizării s-a petrecut în decursul unei interglaciaţii. Pe durata primilor patruzeci-cincizeci de mii de ani, condiţiile puteau fi destul de blânde. Înainte ca gheţarii să-şi reînceapă avansarea, hainishii s-au retras complet şi coloniştii au rămas pe cont propriu: un experiment abandonat.
Desigur, toate acestea sunt simple teorii. Nu se cunosc multe lucruri despre originea fiziologiei sexuale getheniene. Raportul lui Otie Nim făcut în regiunea Orgoreyn a clarificat unele dintre erorile mele iniţiale. Întâi voi rezuma ceea ce cunosc, apoi îmi voi prezenta teoriile, faptele primează.
În medie, ciclul sexual durează între 26 şi 28 de zile (când vorbesc despre el, băştinaşii obişnuiesc să-l considere de 26 de zile, aproximându-l ciclului lunii). Timp de 21-22 de zile, individul este în somer, inactiv sexual, latent. Începând cu a 18-a zi, controlul pituitar iniţiază modificări hormonale, iar din a 22-a sau a 23-a zi, individul intră în kemmer, echivalentul rutului la animale. În această primă fază de kemmer (secher în Karh.), el rămâne complet hermafrodit. Sexul şi potenţa nu se pot obţine în stare de izolare. Dacă unul este singur sau cu gethenieni care nu sunt în kemmer, nu e capabil de acuplare în secher. Totuşi în această etapă, impulsul sexual devine extrem de puternic, controlând întreaga personalitate şi sacrificând totul cerinţei sale. Când individul găseşte un partener în kemmer, secreţia hormonală este stimulată suplimentar (prin atingere? secreţii? mirosuri?) până ce într-unul dintre parteneri se stabileşte o dominantă hormonală, fie masculină, fie feminină. În funcţie de aceasta, aparatul genital se măreşte sau se atrofiază corespunzător, preludiile sexuale se intensifică şi partenerul, impulsionat de transformare, adoptă celălalt rol sexual. Fără excepţie? Dacă există excepţii, rezultând în parteneri de acelaşi sex, ele sunt atât de rare încât pot fi ignorate. Această fază secundară de kemmer (thorharmen în Karh.), procesul mutual de stabilire a sexului şi potenţei apare într-un interval cuprins între două şi douăzeci de ore. Dacă unul dintre parteneri se află deja în kemmer complet, transformarea celuilalt durează destul de puţin. Dacă cei doi intră simultan în kemmer, este posibil să dureze mai mult. Indivizii normali nu au o predispoziţie pentru un anume rol sexual în kemmer. Ei nu ştiu dacă vor fi mascul sau femelă şi nici nu au de ales în această privinţă. (Otie Nim a constatat ca în Orgoreyn este destul de uzuală folosirea derivaţilor hormonali pentru a stabili o sexualitate preferată. N-am întâlnit încă aşa ceva în satele Karhidei.) O dată ce a fost determinat, sexul nu se mai poate modifica în decursul perioadei de kemmer. Faza culminantă a acestuia (thokemmer în Karh.) durează de la două la cinci zile, iar pornirile şi capacitatea sexuală sunt maxime. Ea se încheie destul de brusc şi, dacă n-a avut loc concepţia, individul revine la faza somer după câteva ore (obs.: Otie Nim consideră că „a patra fază" este echivalentă ciclului menstrual), şi ciclul reîncepe. Dacă individul aflat în rolul femelei a fost fecundat, activitatea hormonală continuă şi el rămâne femelă atât în perioada de gestaţie, de 4-8 luni, cât şi în cea de alăptat, cuprinsă între 6 şi 8 luni. Organele sexuale masculine sunt atrofiate (ca în somer), sânii cresc, iar centura pelviană se lărgeşte. O dată cu încetarea alăptării, femela revine în somer şi devine iarăşi un hermafrodit perfect. Nu se stabileşte o deprindere fiziologică. Mama unor copii poate fi tatăl altora.