Nu pot să cred că fiica mea se poartă în felul în care te porți tu, țipa des, pocnind ușa debaralei în timp ce trecea pe lângă ea.
Cred că au încurcat copiii la maternitate. Nu aș fi putut avea o fiică precum tine.
Suzanne a fost norocoasă. Aveau acasă o pivniță de cărbuni și nu o groapă de cărbuni, însă i se părea că debaraua pentru mături era la fel de terifiantă, chiar și ca adolescentă, din aceleași motive și chiar mai multe, pentru care lui Megan nu îi plăcea, pentru că doamna White îi spusese fiicei sale că acolo erau probabil demoni și diavoli. O sfătuise pe Suzanne să stea liniștită în colț și să își acopere capul, astfel ca demonii și diavolii să nu o observe.
Pe măsură ce Megan a început să vorbească, doamna White a luat-o ca un triumf personal. Nu le acorda niciun fel de credit lui Suzanne sau Robert în această privință, spunându-le prietenilor că așa numiții părinți moderni nu au timp pentru copiii lor și că, dacă nu existau bunicii lor, nepoții ar fi fost complet imbecili.
Majoritatea cunoștințelor doamnei White știau cum era ea și doar dădeau din cap aparent aprobând-o, schimbând subiectul sau plecând repede, dacă puteau. Conversațiile, de obicei, mergeau așa:
Ah, doamnă White, sunt sigură că faceți o treabă grozavă ajutând-o pe fiica dumneavoastră având grijă de micuța Megan Cum arată begoniile anul ăsta?
Și astfel, micuța Megan a fost abandonată capriciilor bunicii ei, pentru că domnul White nu mai era pe lumea aceasta ca să îi țină închipuirile sub control, deși, după cum s-a dovedit, asta nu a fost în totalitate adevărat. În timp ce stătea pe podea la picioarele doamnei White, uneori Megan ridica o jucărie și o oferea lui Bunicul.
La început, doamna White credea că nepoata ei era confuză. A presupus că ceilalți bunici îi zăpăceau mica protejată, astfel că, știind că tactica a funcționat înainte, de câte ori Megan ridica o jucărie și spunea Bunicul, ea o lua și spunea Bunica. După un timp, devenind mai disperată, Bunica, Megan, nu Bunicul! și o lovea ușor pe picior.
Cu toate acestea, indiferent de metoda pe care a adoptat-o, s-a dovedit a fi mai greu să o facă pe Megan să o strige Bunica și nu Bunicul, decât a fost atunci când a făcut-o să folosească mâna dreaptă. Megan mai făcea referire și la o pisică și putea fi văzută mângâind aerul și chicotind.
Când Megan a început să zică pisica! Grrr, doamna White a pus-o pe seama imaginației bogate de copil, însă referințele la Bunicul continuau să o necăjească. Într-o zi, a întrebat-o pe Suzanne cum le spunea Megan părinților lui Robert.
Oh, Megan e așa drăguță. Le spune după numele galez pentru bunică și bunic, Nain și Taid. Ei doresc să o dăm la o școală galeză când o să fie suficient de mare, însă Robert încă nu e sigur. Ce crezi, mamă?
Doamna White spera ca Megan să meargă la o școală catolică, însă știa că era o șansă foarte mică să se întâmple asta, pentru că Robert Stângaciul nu crede că copii ar trebui să aibă religie, orice religie, mamă, impusă la o vârstă atât de fragedă. Ehh! Ce știa el? Ce ar putea ști un stângaci despre asta?
Însă ea spuse:
Doar să fii foarte atentă unde o trimiți pe Megan, draga mea. Nu îți dorești să meargă la una dintre școlile alea necivilizate, moderne unde profesorii stângaci nu predau respectul și nici nu au buna disciplină de modă veche, sau te-ai putea trezi cu Megan în familie înainte de a-și da examenul de bacalaureat. Spera ea că cuvintele cheie stângaci, respect și disciplină vor declanșa un răspuns favorabil de la Suzanne, însă se temea că fiica ei adoptase ideile prostești ale lui Robert stângaciul.
Tot ce putea încerca să facă acum era să oprească depravarea din Megan. Depravare pe care Robert și fiica ei o permiteau să crească în săraca, drăgălașa, însă ușor impresionabila Megan. A fost tentată să încerce să o închidă sub scări, însă știa că dacă Robert ar fi aflat vreodată, ar fi fost ultima oară când i s-ar fi permis să fie singură cu Megan și că apoi amândoi vor fi mai reci cu ea.
Însă, în adâncul său, doamna White era conștientă că ea era cea mai puțin norocoasă, de departe, și că nu ar putea supraviețui în afara unui sanatoriu.