Vasile Alecsandri
Peatra din casă
Persoane
Căminarul Grigori Pâlciu D-nul N. Teodoru.
Comisul Nicu, fiul său D-nul Luchian.
Cucoana Zamfira, văduvă D-na Sterian.
Marghiolița, fiica ei D-la Gabriela.
Leonil, vărul Marghioliței D-nul Neculau.
Her Franț Birman, doctor D-nul Teodorini.
Ioana Țiganca *
Un fecior *
Scena I
Cucoana Zamfira (pe canape), Ioana.
Zamfira: (cercând dulceți într-o tăbăluță) Ți-am mai spus Ioano, că nu-s destul de legate dulcețile privește, nu au coardă nici de cum
Ioana: Cum, Doamne iartă-mă, cucoană? că de azi dimineață le țin pe foc. De le-oi mai pune pe jăratic, mă tem că din belte s-or priface în balmuș.
Zamfira: Ea, taci, dobitoaco, că nu știi ce zici. Du-te de le mai dă o fertură pană s-or lega cum se cade.
Ioana: (în parte, voind să iasă prin stânga) Ardă-le focu dulceți, că-mi scot sufletul!
Zamfira: Ascultă ce face Marghiolița?
Ioana: Duduca?.. drăngănește din ghitardă.
Zamfira: Dascalu de joc o fost azi după masă?
Ioana: Care? Cel uscat ca un țîr?.. o fost.
Zamfira: Și cel de franțuzește?
Ioana: Ș-acel pleșuv Sărmana duducuță!.. toată ziua o necăjesc fel de fel de șonți!.. în calte de s-ar mărita o dată, să scape
Zamfira: Ei, nu mai clențeni, cioară, și ieși afară.
Ioana: (ieșind prin stânga, în parte) Crapă de ciudă cucoana, că nu-și poate mărita fata.
Scena II
Zamfira: (plimbându-se pe gânduri) Bine zice Ioana!.. Măcar de s-ar mărita Marghiolița mai degrabă ca să scap de-o grijă Dar unde-i găsești azi bărbații ca mai înainte!.. Nu-i vezi că fug de însurat, ca dracu de tămîe?.. S-au scumpit mirii ca vămile Of, of! de cât ai avea o fată mare în casă, mai bine șepte turci.
Of, of, of! ce supărare,
De-a avea o fată mare!
Te silești
Ca s-o crești
Ș-apoi trebui să pornești
La vânat
Prin cel sat,
Ca să-i cauți un bărbat.
De-i flăcău
Nătărău,
Te închini la duhul său;
De-i ghebos,
Uricios
Îi zici că-i foarte frumos;
Și-i zâmbești,
Îl slăvești,
Ca să poți să-l ginerești!
Of, of, of! ce supărare
De-a avea o fată mare!
Scena III
Zamfira, Her Franț (intră prin fund)
Franț: M-am închinat cu sărut mâna, cucoană Zamfiriță. Cum merge sănătatea?
Zamfira: Ah! nu prea bine, monsiu Franț.
Franț: Nu bine?.. (pipăindu-i mâna) Cu adevărat, turburare mare Scoate limba puțintel.
Zamfira: Că doar nu-s bolnavă cum socoți d-ta.
Franț: Da cum?
Zamfira: Am boala grijei.
Franț: Boala grijei?.. Nu cunosc
Zamfira: Nu înțelegi că sînt îngrijită pentru Marghiolița?
Franț: A! ha, ha, ha. Eu mă spăriesem că ai friguri.
Zamfira: Mai bine aș avea friguri, lungoare, gălbănare, de cât fată mare!.. Ah, monsiu Franț, nu știi ce sarcine-s fetele la casa omului!
Franț: (oftând) Ah! cucoană Zamfiriță, cum se nu știu!
Zamfira: Ce zici?.. Ai și d-ta vr-o Marghioliță?
Franț: Ba m-a ferit Dumnezeu! Dar, știi că mi-ai poroncit să aștept pana s-a mărita mademuasel Mari, și mi-ai făgăduit că atunci te-i cununa cu mine
Zamfira: Cu adevărat, monsiu Franț, ți-am făgăduit dar cine știe dacă s-a înplini vr-o dată!
Franț: (cu foc) A!.. de ce nu? Nu-ți-am spus că te iubesc de două-zeci ș-atâți de ani?.. tocmai din vremea volintirilor?.. De ce să nu-ți fie milă de patima mea?..
Eu, vestitul doctor Franț,
Care-n târg vând sănătate,
De când m-ai prins mata-n lanț,
Sufăr boale-nfricoșate!
La ochi simt o turburare,
În pept ferbințeală mare,
La suflet melanholie
Și la crieri nebunie!
Zău, sînt vrednic de-a ta jale,
Vindecă-mi patima grea
Eu sînt doftorul matale,
Ah! fii doftoroaea mea!
Zamfira: Cum n-aș vrea să fiu doftoroae, monsiu Franț!.. Dar, ce folos, dacă nu pot găsi un bărbat Marghioliței!.. D-ta mai căutat-ai prin târg?
Franț: Am umblat toate ulițele, toate casele, toate
Zamfira: Și ai găsit ceva?
Franț: He, he (ie tabac) Poftești cucoană Zamfiră?
Zamfira: (luând tabac) Foarte-ți mulțemesc Ș-așa zici că ai găsit?..
Franț: He, he (strănută).
Zamfira: Să-ți fie de bine! (strănută).
Franț: Foarte-ți mulț Să-ți fie de bine.
Zamfira: Amin, și într-un ceas bun!.. Da ia spune-mi mai degrabă
Franț: (în taină) Cunoști pe Cuconu Grigori Pâlciu?
Zamfira: Căminarul Grigori?.. Cum să nu-l cunosc? Era bun prietin cu răposatu socrul meu, Dumnezeu să-l ierte!
Franț: Știi că are un băet?
Zamfira: Îl știu Nicu îi cam tăcut cam prostuț.
Franț: Prostuț dar holteiu!..
Zamfira: Bine zici și are stăricică bună tată-său.
Franț: Și-l-a făcut Comis mai dăunăzi.
Zamfira: Almintrele seamănă a fi cam de treabă tânăr.
Franț: Cu atât mai de treabă, că-i bun de însurat.
Zamfira: Trebue să fie de vr-o 22 de ani?
Franț: I-a înplinit la Crăciun.
Zamfira: Dar socoți că a vrea?
Franț: Dacă n-a vrea el, tată-său vrea.
Zamfira: Ce zici, dragă monsiu Franț?.. I-ai și vorbit?
Franț: Mă mai întrebi, când știi că te iubesc de două-zeci ș-atâți de ani?.. tocmai din vremea
Zamfira: Și ce-a răspuns Căminarul?
Franț: -Mi-a zis că a veni deseară cu feciorul său să petreacă aici câteva ceasuri și să se înțeleagă cu d-ta asupra foaiei de zestre.
Zamfira: Ah, monsiu Franț! și nu-mi-o spui mai degrabă?.. Îmi vine să te sărut de bucurie.
Franț: (cu dragoste) Fă-ți pomană, că te iubesc de două-zeci ș-atâți
Zamfira: Oare?.. Mări, tot o să ne cununăm înpreună (îl sărută).
Franț: (în parte) Ah!
Zamfira: Du-te acum degrabă Frănțișorule în târg și-mi cumpără o oca de zaharicale pe deseară.
Zamfira: Du-te acum degrabă Frănțișorule în târg și-mi cumpără o oca de zaharicale pe deseară.
Franț: (cu foc) Ori ce-i dori poroncește-mi, că eu de-acum sînt a matale de veci.
Zamfira: Și eu a matale, tij, scumpul meu Franț!
Franț: (în parte) Scumpul meu!.. A, Birman, Birman!.. Du bist ain hunțgemainer Don Jian! (iese îngânfat prin fund).
Scena IV
Zamfira: În sfîrșit am să scap de-o grijă!.. am să mă cotorosesc de fată! Slavă ție Doamne, că-mi urnești peatra din casă! (strigă la ușa din stânga) Marghiolițo, Marghiolițo vin degrabă sufletul meu.
Scena V
Zamfira, Marghiolița (se arată la ușă cu o ghitară în mână).
Marghiolița: Ce vrei neneacă?
Zamfira: Vină-ncoaci.
Marghiolița: Acuș numai să leg o strună la ghitară.
Zamfira: Da lasă-ți cobza la o parte și vină azi când te chiem.
Marghiolița: (intră mânioasă și aruncă ghitara pe un jilț) Of! iată-mă c-am venit ce vrei?
Zamfira: Dec!.. ce te răstești așa la mine, jupâneasă?.. Ai uitat cu cine vorbești?
Marghiolița: Cine să răstește?.. Îți spun c-am venit.
Zamfira: Te văd eu, că doar nu-s chioară; dar te poftesc să-ți mai ții clanțul, c-apoi
Marghiolița: (cu mânie, în parte) Apoi ce?
Zamfira: Ascultă-mă Deseară au să vie să petreacă aici, cuconu Grigori Pâlciu cu feciorul său cu feciorul său mă-nțelegi?
Marghiolița: D-apoi bine deseară mi-ai făgăduit să mergem la teatru.
Zamfira: Vom merge altă dată, că nu piere lumea.
Marghiolița: Altă dată, altă dată Tot așa mă porți cu vorbe.
Zamfira: Lasă, fata mea, că după ce te-i mărita, tot teatru îi videa.
Marghiolița: (în parte) Măcar de-ar da Dumnezeu să mă mărit, ca să scap de-aici!
Zamfira: Bucură-te dar și te veselește, dragă Marghioliță, că în curănd ai să ieși și tu în lume ai să fii cucoană.
Marghiolița: (rușinoasă) Să fiu cucoană?..
Zamfira: Ei, las nu-ți mai cârni nasul, că știu că-ți pare bine. Vină mai bine de-mi sărută mâna, că ți-am găsit un bărbat.
Marghiolița: (veselă) Zău?.. care, dragă nenecuță?
Zamfira: Nicu feciorul Căminariului Pâlciu?
Marghiolița: Nicu?.. Nu-l cunosc dar-mi-a spus văru Leonil, că-i prost de tot.
Zamfira: Vărul tău Leonil îi un nebun și un obraznic, și dacă l-oi mai videa pe-aici, am să-i rup urechile.
Marghiolița: Vorbește încai franțuzește?
Zamfira: Nicu?.. A fi rupănd și el vro două vorbe ca toată lumea.
Marghiolița: Dar la balurile de la Curte merge?
Zamfira: Cum nu?.. îi Comis!
Marghiolița: Merge! Cât-mi pare de bine! Vrea să zică oi juca și eu la Revelion?
Zamfira: Ba încă și la sfântu Neculae.
Marghiolița: Și mi-a lua și lojie la teatru, la benuar?
Zamfira: Ce la benuar?.. la răndul întăi.
Marghiolița: Și mai bine, ca să moară de-ciudă celelalte fete Ah, nenecuță, cât ești de bună!
Zamfira: Vezi cum mă îngrijesc de soarta ta?.. De aceea și tu trebue să faci ce te-oi sfătui eu.
Marghiolița: Ori ce mi-i porunci, nenecuță
Zamfira: Să te gătești, dintăi frumos: să te strângi în corset și când va veni Nicu, să-i dai pricină de vorbă însă franțuzește! Să te uiți la el cu ochi galiși, să-i zâmbești, să-i cânți din ghitară marșul lui Napoleon, și însfîrșit să faci ori ce-i ști, pentru ca să-l amețești.
Marghiolița: Las pe mine, nenecuță, că m-oi pricepe eu.
Zamfira: Haide, apucă-te de-ți fă părul, că acuș însărează. Eu mă duc în târg ca să-ți cumpăr o rochie de nunta dar caută să fii gata când m-oi întoarce.
Marghiolița: Bine dragă nenecuță.
Zamfira: A!.. să nu uiți ca să aduci aici ghergheful cel cu turcu călare, pentru ca să-l vadă Nicu. (iese prin fund).
Scena VI
Marghiolița(veselă).
Baluri la Curte și lojie la teatru! Cât sînt de fericită! Toate câte le-am dorit, oi să le am și însfîrșit oi să ies in lume, să fiu slobodă, să scap de cușca asta în care mă usuc.
Cât îmi pare bine
C-am să mă mărit!
Ce noroc pe mine
Ce vis fericit!
Oi să am capele,
Horbote, brațele,
Rochii de Paris!
Și cai și trăsură
Care nu-mi trecură
Nici măcar prin vis.
Tra, la, la, la, la,
De m-aș mărita,
Să cânt tot așa:
Tra, la, la, la, la.
Am să-mi cumpăr șaluri
După gustul meu;
Să mă duc la baluri
Și să joc mereu.
Iară, când la Curte
Îmi va face curte
Vr-un tănăr frumos
Dacă bărbățelul,
Dacă suflețelul
Va fi mânios,
Tra, la, la, la, la,
Și m-a descânta
I-oi răspunde-așa:
Ha, ha, ha. ha, ha.
Scena VII
Marghiolița, Leonil (intră prin fund pe furiș, se apropie de Marghiolița ș-o sărută pe umăr).
Leonil: (sărutând-o) Tra, la, la.
Marghiolița: (spărietă, țipă și fuge în odaia din stânga).
Leonil: (alergând după ea) Stăi verișorică, că eu sînt Leonil, verișorul matale cel drăgălaș.
Marghiolița: (din întru) Fugi, obraznicule, că m-ai spăriet.
Leonil: (voind să deschidă ușa) Te-am spăriet. Apoi dar deschide-mi ca să viu să-ți descânt de spaimă.
Marghiolița: (țiind ușa) Ba mai bine-ți caută de nevoi și-ți ie tălpășița pană nu vine neneaca ca să te dee de urechi afară.
Leonil: Am mai pățit-o și altă dată Nu-mi pasă, măcar să-mi și rupă urechile Mă jertfesc pentru mata! (trage de ușă).
Marghiolița: Da lasă ușa în pace, nebunule.
Leonil: Ba nu am s-o scot din țițîni, cum m-ai scos și mata din sărite.