Krohn mergea lângă el, mârâind, cu blana ridicată pe spate. Thor nu-l văzuse niciodată atât de atent. S-a uitat la frații săi de arme și a văzut ca fiecare, ca și el, ținea o mână pe mânerul sabiei, toți foarte încordați.
Mergeau de ore întreg,i tot mai adânc în jungl[, cu aerul devenind mai gros și mai fierbinte, mai umed, mai dificil de respirat. Urmaseră pista a ceea ce părea a fi o potecă, câteva ramuri rupte indicând spre poteca pe care grupul de oameni care sosise aici ar fi putut să o ia. Thor spera doar că era urma grupului care furase sabia.
A privit în sus uimit de natură: totul creștea enorm, la proporții epice, fiecare frunză la fel de mare care el. Se simțea ca o insectă într-o țară de giganți. A văzut ceva făcându-și drum pe sub unele dintre frunze, dar n-a putut să-și dea seama exact ce era. Avea un presentiment neplăcut că erau priviți.
Poteca din fața lor s-a terminat brusc într-un zid solid de frunze. Toți s-au oprit și s-au uitat unul la altul, nedumeriți.
"Dar o potecă nu poate pur și simplu să dispară!" a spus O’Connor cu exasperare.
"Nu a făcut-o," a spus Reece, examinând frunzele. "Jungla pur și simplu a crescut înapoi."
"Deci acum încotro?" a întrebat Conval?
Thor s-a întors și a privit în jur, întrebându-se același lucru. În fiecare direcție erau doar mai mult frunziș și nu părea să existe un alt drum. Thor începea să aibă o senzație neplăcută și s-a simțit tot mai pierdut.
Apoi a avut o idee.
"Krohn," a spus el, îngenunchind și șoptind în urechea lui, "Urcă-te în copacul acela. Uită-te pentru noi. Spune-ne în ce direcție să mergem."
Krohn s-a uitat în sus la el cu ochii săi blânzi și Thor a simțit că a înțeles.
Krohn a sprintat spre un copac enorm, cu trunchiul la fel de lat ca zece bărbați și, fără să ezite, a sărit pe el și și-a înfipt ghearele, urcând spre vârf. A urcat direct în sus, apoi a sărit pe una dintre cele mai înalte ramuri. S-a dus până la vârful ei și a privit în jur cu urechile ciulite. Thor a simțit întotdeauna că l-a înțeles, și acum simțea cu siguranță că o face.
Krohn s-a aplecat înapoi și a emis un sunet strani,u ca un tors din spatele gâtului, apoi s-a grăbit înapoi pe trunchi în jos și a zbughit-o într-o direcție. Băieții au schimbat o privire curioasă, apoi toți s-au întors și l-au urmat pe Krohn, îndreptându-se în acea parte a jungle, împingând din drum frunzele dese ca să poată merge.
După câteva minute, Thor a fost ușurat să vadă din nou cărarea, semnele de ramuri rupte și frunze desprinse arătând în ce direcție a mers grupul. Thor s-a aplecat și l-a mângâiat pe Krohn, sărutându-l pe cap.
"Nu știu ce am fi făcut fără el," a spus Reece.
"Nici eu," a răspuns Thor.
Krohn a tors, satisfăcut, mândru.
Cum au continuat mai departe în adâncul jungle, cotind și făcându-și loc, au ajuns la o porțiune cu frunze noi, cu flori peste tot în jurul lor, enorme, de dimensiunea lui Thor, izbucnind în toate culorile. Alți copaci aveau fructe de dimensiunea unor bolovani atârnând de ramuri.
Toți s-au oprit uimiți cum Conval a mers către unul dintre fructele care strălucea roșu și a atins mâna să-l atingă.
Brusc, s-a auzit un mârâit jos.
Conval a dat înapoi și a apucat sabia, și ceilalți s-au uitat unul la altul, temători.
"Ce a fost asta?" a întrebat Conval?
"A venit dintr-acolo," a spus Reece, arătând cu mâna înspre o altă parte a junglei.
Toți s-au întors și s-au uitat. Dar Thor nu putea vedea decât frunze. Krohn a mârâit înapoi la sursa sunetului.
Sunetul s-a auzit mai tare, mai persistent și, în final, crengile au început să se miște. Thor și ceilalți au făcut un pas înapoi, trăgându-și săbiile, așteptându-se la ce era mai rău.
Ce a pășit înainte din junglă depășea chiar și cele mai rele așteptări ale lui Thor. Stând acolo în fața lor era o insectă enormă, de cinci ori de dimensiunea lui Thor, semănând cu o călugăriță, două picioare din spate, două picioare din față mai mici care atârnau în aer și gheare mari la capetele lor. Corpul ei era un verde fosforescent, acoperit cu solzi, și avea mici aripi care bâzâiau și vibrau. Avea doi ochi deasupra capului și un al treilea pe vârful nasului. S-a întins și a revelat mai multe gheare ascunse sub gât, care vibrau ca și cum încercau să muște.
A stat acolo mult deasupra lor și o altă gheară a ieșit din stomacul ei, un braț lung și subțire ieșind în afară. Brusc, mai repede decât ar fi putut reacționa oricare dintre ei, s-a întins și l-a apucat pe O’Connor, cele trei gheare extinzându-se și înconjurându-i talia. L-a ridicat sus în aer ca și cum era o frunză.
O’Connor a încercat să lovească cu sabia, dar nu era suficient de rapid. Bestia l-a scuturat de câteva ori și apoi, brusc, a deschis gura, revelând rând după rând de dinți ascuțiți. L-a întors pe O’Connor pe o parte și a început să coboare capul spre el.
O’Connor a țipat la prezența unei morți instantanee și dureroase.
Thor a reacționat. Fără să se gândească, a pus o piatră în praștie a țintit și a trimis-o drept spre cel de-al treilea ochi al bestiei, cel din vârful nasului.
A fost o lovitură directă. Bestia a țipat, un zgomot infernal, suficient de tare să le spargă timpanele, apoi i-a dat drumul lui O’Connor care a căzut de-a berbeleacul și a aterizat cu o bufnitură pe solul moale al junglei.
Bestia înfuriată și-a îndreptat privirea spre Thor.
Thor știa că a sta și a lupta cu această creatură ar fi fără rost. Cel puțin unul dintre frații săi ar fi fost ucis și, probabil, și Krohn, și le-ar epuiza energia prețioasă. S-a gândit că probabil îi încălcaseră teritoriul și ca dacă ar fi plecat de acolo suficient de repede, ar fi putut să-i lase în pace.
"ALERGAȚI!" a strigat Thor.
S-au întors și au fugit - și bestia a început să-i urmărească.
Thor putea să audă zgomotul unghiilor ei înfingându-se prin frunzele dese chiar în spatele lor, tăind aerul, ratându-i capul cu doar câțiva pași. Frunze sfâșiate au zburat în aer și au aterizat înapoi pe ei. Toți fugeau ca unul și Thor a simțit că, dacă puteau câștiga suficientă distanță, puteau găsi un mod de a se adăposti. Dacă nu, atunci trebuiau să se lupte.
Dar Reece a alunecat brusc lângă el, împiedicându-se de o ramură, căzând cu fața înainte în frunziș, și Thor a știut că nu se va ridica la timp. Thor s-a oprit lângă el, și-a tras sabia și a stat între el și bestie.
"CONTINUAȚI SĂ ALRGAȚI!" a strigat Thor peste umăr celorlalți, cum a stat acolo gata să-l apere pe Reece.
Bestia s-a repezit la el țipând și și-a îndreptat ghearele spre fața lui Thor. El s-a ferit și, în același timp, a lovit cu sabia, iar animalul a scos un sunet oribil, cum Thor i-a tăiat una din gheare. Un lichid verde a curs peste Thor și el a privit cu groază cum bestia și-a crescut din nou gheara, la fel de repede cum o pierduse. Era ca și cum Thor nu o rănise vreodată.
Thor a înghițit greu. Acesta era un animal imposibil de ucis. Și acum îl supărase.
Bestia a lovit în jos cu încă un braț care a apărut de undeva din altă parte de pe corpul său și l-a lovit pe Thor tare în coaste, trimițându-l la pământ într-un grup de copaci. Apoi a coborât o altă gheară spre el, și Thor știa că avea probleme.
Elden, O’Connor și gemenii s-au grăbit înainte și, cum bestia își cobora gheara spre Thor, O’Connor i-a tras o săgeată în gură, care i s-a înfipt în spatele gâtului, făcând-o să țipe. Elden și-a luat toporul de două mâini și l-a adus în jos pe spinarea ei, în timp ce Conven și Conval au aruncat fiecare câte o suliță, înfingându-i-o de fiecare parte a gâtului. Reece s-a ridicat din nou în picioare și și-a înfipt sabia în pântecul bestiei. Thor a sărit în sus și a lovit cu sabia în altul dintre brațele ei, tăindu-l. Și Krohn li s-a alăturat, înfingându-și dinții în gâtul ei.
Bestia țipa întruna, cum îi produseseră mai multe răni decât Thor credea că era posibil. Pentru Thor era incredibil că stătea încă în picioare iar aripile continuau să bată. Pur și simplu animalul nu vroia să moară.
Toți au privit îngroziți cum, una după alta, bestia s-a întins și a scos sulițele și săbiile și toporul înfipte ea și, cum a făcut-o, rănile sale s-au vindecat sub ochii lor.
Această bestie era imposibil de înfrânt.
S-a lăsat pe spate și a urlat și toți frații de Legiune ai lui Thor au privit șocați. Făcuseră tot ce se putuse și nici măcar nu o răniseră.
S-a pregătit să-i atace din nou, cu dinții ascuțiți ca niște lame și Thor și-a dat seama că nu mai aveau ce să facă, toți aveau să moară.
"DAȚI-VĂ DIN DRUM!" s-a auzit un țipăt brusc.
Vocea a venit din spatele lui Thor, și suna tânără. Thor s-a întors și a văzut un băiat, poate de unsprezece ani, alergând în spatele lor, transportând ce părea a fi o cană de apă. Băiatul a aruncat apa în sus peste fața animalului.
Bestia s-a lăsat pe spate și a țipat, cu aburi ridicându-i-se din față, ducându-și ghearele și sfâșiindu-și obrazul, ochii, capul. A țipat iar și iar, sunetul atât de tare încât Thor trebuia să-și țină mâinile peste urechi.
În final, bestia s-a întors și a fugit înapoi în junglă, pierzându-se în frunziș.
Toți s-au întors și s-au uitat la băiat cu un nou simțământ de uimire și apreciere. Îmbrăcat în zdrențe, cu păr șaten destul de lug și ochi inteligenți, verzi strălucitori, băiatul era acoperit de mizerie și arăta, judecând după picioarele goale și mâinile murdare, ca și cum ar fi locuit aici.
Thor nu fusese niciodată mai recunoscător cuiva.
"Armele nu vor răni bestia Gator," a spus băiatul, dând ochii peste cap. "Noroc pentru voi că am auzit țipetele și eram pe aproape. Dacă nu, ați fi fost morți până acum. Nu știți că nu trebuie să te confrunți niciodată cu o bestie Gator?"
Thor s-a uitat la prietenii săi, toți rămași fără cuvinte.
"Nu ne-am luptat cu ea," a spus Elden. "Ea s-a luptat cu noi."
"Ele nu se luptă cu tine," a spus băiatul, "decât dacă le încalci tu teritoriul.
"Ce-ar fi trebuit să facem?" a întrebat Reece.
"Ei bine, niciodată să nu le privești în ochi în primul rând," a spus băiatul. "Și dacă atacă, întinde-te cu fața în jos până te lasă în pace. Și, cel mai mult, nu încerca niciodată să fugi."
Thor a pășit înainte și a pus o mână pe umărul băiatului.
"Ne-ai salvat viețile," a spus el. "Îți datorăm mult."
Băiatul a dat din umeri.
"Nu arătați ca trupe Imperiale," a spus el. "Arătați ca și cum ați veni din altă parte de pe lume. Deci de ce nu v-aș ajuta? Păreți că semănați cu un grup care a trecut de la corabie acum câteva zile."
Thor și ceilalți au schimbat o privire și s-au întors spre băiat.
"Știi încotro s-a dus acest grup?" a întrebat Thor.
Băiatul a dat din umeri.
"Era un grup mare și căra o armă. Părea grea și era nevoie de toți ca să o care. I-am urmat zile întregi. Erau ușor de urmat. Se mișcau lent. Și erau neglijenți și, de asemenea, neatenți. Știu unde s-au dus, deși nu i-am urmărit mult dincolo de sat. Pot să vă duc acolo și să vă arăt direcția potrivită dacă vreți. Dar nu astăzi."
Ceilalți au schimbat o privire uimită.
"De ce nu?" a întrebat Thor.
"Noaptea se lasă în doar câteva ore. Nu puteți sta afară după lăsarea întunericului.doar
"Dar de ce?" a întrebat Reece.
Băiatul s-a uitat la el ca și cum era nebun.
"Gândacii etha," a spus el.
Thor a pășit înainte și s-a uitat la băiat. Îl plăcuse imediat. Era inteligent, cinstit, fără frică și avea o inimă bună.
"Știi un loc unde putem să ne adăpostim pentru noapte?"
Băiatul s-a uitat înapoi la Thor, apoi a dat din umeri, arătând nesigur. A stat acolo gândindu-se.
"Nu cred că ar trebui să o fac," a zis. "Bunicul o să se supere."
Krohn a ieșit brusc din spatele lui Thor și a mers spre băiat, iar ochii băiatului s-au aprins, încântați.
"Aaahh!" a exclamat băiatul.
Krohn l-a lins pe față iar și iar, și băiatul a chicotit încântat și a întins mâna și l-a mângâiat pe cap. Apoi băiatul a îngenuncheat, și-a coborât sulița și l-a îmbrățișat pe Krohn. Acesta părea să îl îmbrățișeze și el înapoi, iar băiatul a râs isteric.
"Care e numele lui?" a întrebat băiatul. "Ce este?"
"Numele lui este Krohn," a spus Thor zâmbind. "E un leopard alb, ceva rar. Vine de pe cealaltă parte a oceanului. Din Inel. De unde suntem noi. Îi place de tine."
Băiatul l-a sărutat pe Krohn de câteva ori și în final s-a ridicat și a privit spre Thor.
"Ei bine," a spus băiatul încercând să se hotărasca, "cred că pot să vă aduc la noi în sat. Sper că bunicul nu o să fie prea supărat. Dacă o face, aveți ghinion. Urmați-mă. Trebuie să ne grăbim. În curând va fi noapte."
Băiatul s-a întors și și-a făcut loc rapid prin junglă, iar Thor și ceilalți l-au urmat. Thor era uimit de dexteritatea băiatului, de cât de bine cunoștea jungla. Era greu să țină pasul cu el.
"Oamenii vin din când în când pe aici," a spus băiatul. "Oceanul, mareele, îi duc exact în golf. Unii oameni vin de pe mare și e o scurtătură în drum spre alte locuri. Majoritatea lor nu reușesc. Îi mănâncă câte ceva de prin junglă. Voi ați fost norocoși. Sunt lucruri mult mai rele aici decât bestia Gator."
Thor a înghițit greu.
"Mai rele decât asta? Cum ar fi?"
Băiatul a clatinat din cap, continuând să mearga
"Nu vrei să știi. Am văzut lucruri destul de oribile pe aici."
"De cât timp ești aici?" a întrebat Thor curios.
"Toată viața," a spus băiatul. "Bunicul ne-a mutat aici când eram mic."
"Dar de ce aici, în acest loc? Cu sigurnață trebuie să existe locuri mai ospitaliere."
"Nu cunoști Imperiul, nu-i așa?" a întrebat băiatul. "Soldații sunt peste tot. Nu-i așa de ușor să te dai din drumul lor. Dacă ne prind veodată, ne iau sclavi. Ei vin rareori aici totuși - nu atât de adânc în junglă."
Cum și-au făcut drum printr-un petec foarte des de frunziș, Thor a întins mâna să dea la o parte o frunză din drum, dar băiatul s-a întors și i-a împins mâna lui Thor, urlând:
"NU ATINGE AIA!"
Toți s-au oprit și Thor s-a uitat la frunza pe care aproape că o atinsese. Era mare și galbenă și părea destul de inocentă.
Băiatul a întins bățul și i-a întins ușor vârful. Cum a făcut-o, frunza s-a înfășurat brusc în jurul bățului, incredibil de rapid, și s-a auzit un șuierat cum vârful bățului s-a evaporat.
Thor era șocat.
"Asta e o frunză de rankle," a zis băiatul. "Otravă. Dacă o atingeai, acuma nu mai aveai mâna."
Thor a privit în jurul lor la tot frunzișul cu un nou respect. S-a minunat cât de norocoși au fost să îl întâlească pe acest băiat.
Și-au continuat drumul, Thor ținându-și mâinile aproape de corp, cum făceau și ceilalți. Încercau să fie mai atenți la fiecare loc unde pășeau.
"Stați aproape unul de altul și urmați-mi exact pașii," a spus băiatul. "Nu atingeți nimic. Nu încercați să mâncați aceste fructe. Și nici nu mirosiți acele flori - decât dacă vreți să leșinați."
"Hei, ce-i aia?" a întrebat O’Connor, întorcându-se și uitându-se la un fruct enorm care atârna de o creangă, lung și îngust, de un galben strălucitor. O’Connor a făcut un pas către el, întinzând mâna.
"Nu!" a urlat băiatul.
Dar era prea târziu. Cum a atins-o, pământul le-a fugit de sub picioare tuturor și Thor s-a simțit cum alunecă, căzând pe un deal plin de nămol și apă. Erau prinși într-o alunecare de teren și nu puteau să se oprească.
Toți au țipat cum au alunecat în nămol, sute de picioare, drept în adâncurile negre ale junglei.
CAPITOLUL ȘAPTE
Erec stătea pe cal, respirând greu, pregătindu-se să-i atace pe cei două sute de soldați din fața lui. Se luptase cu vitejie și reușise să doboare prima sută - dar acum umerii lui erau slăbiți și îi tremurau mâinile. Mintea lui era pregătită să lupte pentru totdeauna - și totuși, nu știa cât timp o va urma și corpul său. Totuși, va lupta din răsputeri, la fel cum o făcuse întreaga viață, și va lăsa ursita să ia acea decizie pentru el.
Erec a strigat și a îmboldit calul necunoscut pe care-l furase de la unul dintre oponenții săi și s-a repezit spre soldați.
Ei s-au repezit spre el, răspunzând strigătului său singuratic cu strigătele lor feroce. Mult sânge se vărsase deja pe acest câmp și, în mod clar, nimeni nu avea să plece fără ca cealaltă parte să fie moartă.