Viața mea s-a schimabt radical. La ora șase dimineața deja eram la cafenea. Începeam cu deredicarea încăperii după vizitatorii nocturni, ridicam scaunele pe masă, frecam podeaua, spălam sticlele de la geam și oglinzile. Ziua strângeam de pe mese, spălam vesela, aduceam produse la bucătărie și aveam grijă de doi băiețandri care erau angajați ca chelneri și nu prea se rupeau muncind. Finisam la ora șase seara. Ziua de lucru de 12 ore mă epuiza defintiv. Venind acasă, cădeam lat pe pat și adormeam. Despre citirea cărților și ziarelor a trebuit să uit complet, iar limba spaniolă acum o învățam vorbind cu vizitatorii cafenelei, la pauza de masă, deschideam manualul în fața unei farfurii cu borș și un pahar de ceai negru, acoperit cu o hrincă de pâine neagră. În cafenea intrau oameni foarte diferiți – argentinieni și marinari imigranți din toată lumea. O dată a intrat chiar și grăcnicerul deșirat care mi-a verificat documentele pe navă. S-a așezat la fereastră, s-a interesat cum m-am aranjat la Buenos Aires și a servit după recomandarea mea sarmale cu smântână.
Î-mi plătea 100 de peso pentru o lună și mă aproviziona cu produse de primă necesitate. După prima lună, observând străduința mea, mi-a adăugat 50 de peso. Aproape tot ce câștigam, puneam deoparte – trebuia să mă gândesc să mă mut cu traiul din biblioteca bisericească.
Î-mi plăcea Buenos Airesul cu mulțimea lui de cafenele și restaurante, asemănătoare cu ale noastre, mereu suna muzica, iar vizitatorii pe înserate dansau tango. Chiar mă gândeam să rămân aici în următorii ani, dar evenimentele ce au urmat, au spulberat aceste planuri și totodată și speranțele mele spre o viață mai liniștită, a unui imigrant, care deja se aranjase cu bine în Argentina.
Din mapa de serviciu a ștabs-căpitanului Proscurin.
Raportul serviciului secret. Berna. Sfârșitul anului 1914 – începutul anului 1915.
Ulianov (Lenin) îl critică pe Plehavin pentru pozițiile de apărare. Ține cuvântări la Geneva, Claran, Țiurih și Berna, organizează conferința partidelor Revoluționare.
Notița lui Proscurin:
Un adevărat agent al influenței!
Raportul serviciului secret. Constantinopol. Ianuarie anul 1915.
Revoluționarul Ghelifand (Parvus) s-a întâlnit la Constantinopol cu fon Waghenheim, ambasadorul german. A propus spre examinare planul revoluției în Russia, nimicirea guvernării Imperiale și divizarea Russiei în câteva state.
Raportul serviciului secret. Berlin. Martie anul 1915.
La Berlin Ghelifand (Parvus) s-a întâlnit cu Rițler, angajatul cancelariei Imperiale. A propus spre examinare planul de pregătire a revoluției în Russia, care se va începe cu o grevă politică de proporții în primăvara anului 1916, sub sloganul ,,Pace și libertate,,. Organizarea și conducerea se pune în sarcina partidului revoluționar și grupărilor revoluționare. Se va propune să facă o coaliție temporară cu un scop comun pentru a birui monarhia și acțiunile de separare a puterii ce vor urma. Se propune să fie acordată susținere financiară grupului de bolșevici, conducători care se află în Elveția. Pentru înfăptuirea revoluției Ghelifand cere 20 milioane de ruble.
Raportul serviciului secret. Copenhaga. Februarie anul 1915.
Consilierul de Stat al Danemarcei s-a reântors din Petrograd, unde și-a îndeplinit misiunea de mediator și s-a întâlnit cu Împăratul și miniștrii Sazonov și Vite și adăugător cu împărăteasa văduvă Maria Fedorovna. Ultima a fost de acord să ajute la încheirea unui tratat de pace. Restul au refuzat.
Raportul serviciului secret. Berlin. Aprilie anul 1915.
Conducătorul serviciului secret Shteinvax a primit de la Ministerul Afacerilor Externe 150 000 de mărci pentru a fi folosite la elaborarea manifestelor și broșurilor în limba rusă. Tot materialul a fost transmis prin rețeaua de agenți în Russia.
Notița lui Proscurin:
Unde-s contramăsurile noastre?
Raportul serviciului secret. Berna. Mai anul 1915.
Din surse neverificate Ghelifand (Parvus) s-a întâlnit cu Ulianov (Lenin). Amănunte nu sunt cunoscute.
Raportul serviciului secret. Copenhaga. Anul 1915.
Ghelifand (Parvus) a deschis la Copenhaga institutul pentru studierea cauzelor războiului mondial cu participarea revoluționerilor imigranți Fiurstenberg (Ganețkii), Urițkii (Borețkii), Ciudnovskii și alții
Raportul serviciului secret. Petrograd. Iulie anul 1915.
Consilierul de Stat al Danemarcii a venit repetat la Petrograd cu propunerea să fie începute negocierile privitor la încheierea tratatului de pace. Împăratul și Ministrul Afacerilor Interne Sazonov au refuzat.
Raportul serviciului secret. Copenhaga. 25 ianuarie anul 1916.
Ambasadorul german la Copenhaga, Brokdorf-Ranțau a raportat cancelarului, că acel un milion de ruble ce a fost alocat de ministerul finanțelor pentru organizarea revoluției a fost adus de Ghelifand (Parvus) la Petrograd și se folosește conform destinației.
Raportul serviciului secret. Berna. August anul 1916
Ambasadorul german la Berna l-a recrutat pe eserul Tzivin, care anterior lucra pentru serviciul de spionaj austro-ungar, cu achitarea muncii în mărime de 140 franci elvețieni. Germanii i-au achitat lui Tzivin 125 mii de franci elvețieni. Romberg a recrutat deasemenea și pe socialistul finladez Chesciula. Ambii au legături cu bolșevicii: Ulianov (Lenin), Radosliskii (Zinoviev), Buharin și alții
Raportul serviciului secret. Berlin. Octombrie anul 1916
Conform rezultatelor cercetării noastre Vă comunicăm, că Ghelifans (Parvus), cunoscut revoluționer marxist, născut în gubernia Minsk, din anul 1911 a fost recrutat de Comandamentul General german. Acum în mod activ lucrează în Constantinopol pe lângă generalul fon Sanders. Încurajează guvernarea turcă către războiul contra Russiei.
Raportul serviciului secret. Berlin. Octombrie anul 1916.
În taberele prizonierilor de război, serviciul de spionaj a creat ”Comitetul de propagandă revoluționară” în Olanda, ”Uniunea pentru eliberarea Ucrainei” în Austria, ”Comitetul ajutorului intelectual acordat prizonierilor de război din Germania și Austria” în Geneva.
Notița lui Proscurin:
Uniunea pentru eliberareaUcrainei… Nemții lucrează nu doar pe elemente de revoluție. Lucrează și cu harta națională.
Raportul serviciului secret. Berlin. Noembrie anul 1916.
Secretarul de Stat al Afacerilor Externe a Germaniei, Iasov a transmis un demers către Ministrul Finanțelor în vederea alocării a 5 milioane de mărci pentru finanțarea propagande revoluționare în Russia.
Raportul serviciului secret. Berna. Noembrie anul 1916.
Revoluționerul finlandez Keskiula, transmite contrasionajului corespondența lui Ulianov (Lenin) cu bolșevicii în Russia. Conducătorul contraspionajului german, Steinwachs cere Ministerului afacerilor externe a Germaniei să se achite lui Keskiula, 20 mii de mărci lunar pentru editarea ziarelor și broșurilor lui Ulianov.
Raportul directorului biroului de detectivi francez ”Bint și Sabmin”, depus pe numele lui Krasilnikov, administratorul Departamentului poliției Imperiale Ruse.Tziurih. 30 decembrie anul 1916.
Conform instrucțiunii Dumneavoastră vă comunicăm, că la 28 decembrie revoluționerul rus Ulianov (Lenin) a părăsit locul să de trai din Tziurih și a plecat la Bern, unde a intrat în clădirea consulatului german și a rămas acolo până la ziua următoare.
Petrograd. 31 decembrie anul 1916
Valerii Sergheievici, Vă mulțumesc, că a-ți binevoit azi să vă rețineți. Cum merge serviciul? Pe mine mă interesează, înainte de toate, concluziile și recomendațiile Dumneavoastră.
Pun pe masă mapa cu fișa de raport.
Primele douăzeci de pagini – sunt o analiză a informațiilor din surse confidențiale și din resurse publice. Ultimele trei – sunt recomendațiile mele pentru acțiunile noastre de mai departe.
Expuneți esența.
Ascult. La începutul războiului Imperiul nostru suferea de boala ghermanofobiei și spionomaniei, ceea ce absolut normal. Dar extrema era prea evidentă. Noi am respins de la noi nemții, care majoritatea din ei demult nu se mai consideră nemți, s-au botezat la ortodoxortodocși, s-au rusificat iar limba germană au învățat-o doar la gimnaziu. Numele de familie le-a rămas așa doar ca o amintire despre proveniență. Cel mai mult au simțit asta desigur cei care au o anumită clasă în societate – muncitorii la uzină, muncitorii la fabrică, bacherii, oamenii de știință, profesorii, moșierii. Apoi am început să ne bănuim reciproc, necătând la credință, la origine și clasă socială. Germania în primul an de război a dus acțiunile armate în mod conștiincios, dar începând cu anul 1915 a început activ să caute posibilitate semnării unui acord de pace.
De ce?
Cred eu, nemții au conștietizat, că Austro-Ungaria nu este un aliat puternic, iar având aliați doar Franța și Anglia le-ar fi fost greu să ne biruie pe noi. Aceasta a fost menționat într-un raport pe pagina a opta al raportului meu. Ca variantă se examina scoaterea din război a uneia dintre țările Antantei prin încheierea unui acord de pace. De dorit pe Russia. Atunci Germania ar fi avut ocazia să transfere toate armatele sale pe frontul vestic și după victoria asupra Angliei și Franței din nou să lupte cu noi, dar deja numai cu noi.
Rezonabil.
Nemții au bătut insistent în ușile celor mai înați Demnitari, pentru ca cu ajutorul lor să obțină pacea dorită, dar fără rezultat. Deaceea au schimbat tactica – au trecut să lucreze printre prizonierii noștri, printre străini și printre populația de pe teritoriul neocupat de ei. În ultimul timp, ei tipăresc și distribuie literatură propagandistică, iar noi până în prezent lucrăm cu inerția ce o avem din anul 1914 – căutăm șpioni și distrugători. Germania însă, practic nu pune în joc cartea nemților ruși, dar se străduie să schimbe complet atârnarea populației față de ei. Consider necesar respectiv să reorientăm agenții noștri din Imperiu și jandarmerie.
Sunt de acord. Cum e cu revoluționerii?
A-ți avut dreptate. Serviciul de spionaj german și Ministerul Afacerilor Externe recrutează activ și finanțează revoluționarii noștri. La Parvus este un plan complex și detaliat de sabotaj și diversiuni pe teritoriul nostru care se va dezvolta într-o revoluție. Parvus – e o figură puternică cu contacte de asemenea puternice și are susținere în comerț și în spionajul german. Finanțarea cerută de ei are un volum enorm, dar pentru nemți jocul se va recupera. Revoluționerii noștri au o experiență de zeci de ani în organizarea grevelor, propagandei și acțiunilor teroriste. În plus, mulți dintre ei se află în Germania și Elveția. Stau doar fără bani, supravețuiesc din donațiile celor ce îi compătimesc, muncitori de la uzină, social democarații europeni, î-și editează publicațiile, organizează conferințe și pe cât se poate duc o viață decentă. Dacă nemții vor implimenta în ei măcar o părticică din milioanele cerute de Parvus și îi vor ajuta să se reântoarcă în Russia, atunci Germaniei o să îi rămână doar să aștepte când vom fi distruși din interior.
Demid Elizarovici a răsuflat adânc.
Exact ca vagoneta în mină: încarcă-o, dă-i un ghiont și va merge, mărind viteza și stricând totul în cale.
Cam așa.
Ce mai ai?
Cred că e necesar, să conlucrăm mai mult cu servicul de spionaj francez. Ei deasemenea au informație despre revoluționerii noștri din Europa.
Rezonabil, locotenent-colonelul a deschis raportul meu și a examinat superficial câteva pagini. Valerii Sergheievici, poate aveți dorință să fiți prezenți la o adunare revoluționară sau congres? Cred eu, aceasta Vă Va fi de folos în munca Dumneavoastră. O să îi vedeți de aproape, o să înțelegeți mai bine motivele și dispoziția revoluționară.
Mă supun.
Dumneavoastră, după toate probabilitățile, nu aveți cu ce să vă îmbrăcați pentru o așa ocazie. Împrumutați de la Departamentul de supraveghere externă. Și principalul, nu vă radeți barba câteva zile. Mustățile să fie ca peria și nici un fel de parfium, – cu un zâmbet mi-a spus locotenent-colonelul. Iar acum despre viață și sărbători. Sper, nu a-ți uitat, că azi întâlnim Anul Nou – 1917?
Nicidecum nu.
Unde-l întâlniți?
Acasă.
Nu cumva în singurătate?
Am dat din cap.
Nu așa nu e bine! Veniți la mine. Și nu mă refuzați. A-ți creat o impresie bună asupra familiei mele. Fiica mea chiar a întrebat despre Dumneavoastră, locotenent-colonelul a zâmbit din nou și ca întotdeauna și-a îndreptat mustețile, a netezit barba, iar mie mi-a tresărit inima.
Nu îndrăznesc să refuz.
Buenos Aires. Iunie anul 1921
Într-o seară, venind de la lucru în biblioteca bisericească, care deja î-mi devenise casă, am descoperit trei chiriași noi, care veniseră pe navă din Copenhaga: un marinar de pe frontul lui Kolchak, îi spunea Slastnitzkii, marinar din serviciul de gardă Rudzevici și unter-ofițerul cavaleriei bărbosul Babashev. De aici înainte viața mea a decurs într-o mică obște de imigranți. Se dovedi, că ei au parcurs același drum, ca și mine, consulatul, catedrala. Întrucât eu deja cunoșteam destul de bine viața din localitate, am socotit că era datoria mea să mă împărtășesc cu experiența, să le dau careva recomandații referitor la viața din Buenos Aires și despre cum să caute de lucru. Compatrioții meu s-au dovedit niște patrioți înflăcărați – deasupra ușii au agățat portretul amiralului Kolchak pe care l-au adus cu dânșii și chipiul marinaresc a lui Slastnițchii, iar prin părți au agățat fotografiile generalului Denikin și Vranghel. De fapt nu prea puteam să comunicăm mult și motivul era ziua mea de muncă îndelungată, lipsa aproape completă a zilelor libere și oboselii permanente. Seara lângă un pahar de ceai noi ne aminteam despre războiul cu Germania, revoluție și războiul civil. Într-o zi le-am povestit despre cazul de pe navă, când ofițerul argentinian m-a întrebat, de ce noi ofițeri cu carieră a armatei Imperiale, am pierdut totul. A zis că noi am luptat rău și eu nu am găsit ce să-i răspund. Bărbosul Babashev a protestat aprig, a început să dovedească, că asta nu îl privește, iar să luptăm noi putem mult mai bine, decât armata de pe loc. Dar nu o să ne înrolăm acolo, pentru că la ei totul este aranjat ca la nemți.
Domnilor, nu se liniștea Babshev, noi trebuie să creăm Alianța ofițerilor ruși, adevărați patrioți ai Țării. O să îi unim pe toți, care au fugit în Brazilia, Argentina, Chili, Bolivia. O să creăm o legătură cu Europa- acolo sunt cei mai mulți ofițeri ai noștri. Pe urmă și cu acei, care au rămas în Russia.
S-a dovedit că Slatnițchii și Rudzevici demult purtau un asemenea gând. Amândoi deodată au intrat în discuție.
Istomin, noi nu am terminat războiul. Cu ce o să vă ocupați? Toată viața să lucrați personal fără un grad stabilit și peste zece ani să deschideți o cafenea asemănătoare? Să beți mată și vin? E demn oare așa ceva de titlul unui ofițer rus? Patria e în mâinile bolșevicilor, totul e condus de Sovete. Datoria noastră este să le răsturnăm și să reabilităm monarhia.
Nu va reuși, am replicat eu, -familia Imperială e împușcată.
Dar mai sunt membri ai familiei Imperiale. Trebuie să îi găsim. Toată ofițerimea rusă se va uni în jurul lor.
Am căzut de acord, că proiectul e grandios și demn, dar lucrul ce urmează să fie făcut este mult și anevoios. Pentru început trebuie să unim al treilea val de imigranți ruși din Buenos Aires, pentru că anume noi suntem cei mai dezbinați și cei mai nearanjați. Primul val, evreii, î-și trăiesc viața și sunt bucuroși că au fugit de Sutenegriști. Al doilea val – cei obijduiți de conducerea țaristă, ei au plecat după prima revoluție și probabil au participat la ea. Iar iată al treilea val suntem noi, ofițeri Imperiali, oficiali, ingineri și comercianți. Încă nu am reușit să ne înrădăcinăm în Argentina și deaceia suntem gata să ne întoarcem la prima posibilitate.