Chirița în Iași - Vasile Alecsandri

Vasile Alecsandri

Chirița în Iași

Personajele

Cucoana Chirița

Grigori Bârzoi, soțul ei

Aristița, Aristița, fetele lor

Pungescu, coțcar bucureștean

Bondici, coțcar ieșean

Guliță, copilul Chiriței

Văduva Afin

Luluța, copila ei

Sărdarul Cuculeț, director de agie

Un fecior boieresc

Ioana țiganca

Un slujitor de Barieră

Un surugiu

Un neamț cu Orgă

Poftiți la bal, Poftiți la bal,

Surugii, Surugii

Reprezentată la Teatrul Național din Iași, în beneficiul artiștilor români, la 1850.

Actul I

Teatrul reprezintă ulița Păcurarii plină de omăt; în stânga, în fund, se vede bariera închisă. La ridicarea cortinei se aud chiote și pocnete surugiești. Bariera se ridică și încep a trece în fund vro 16 cai de poștă, care trag o trăsură veche pusă pe tălpi de sanie. Caii intră în culisele din dreapta, dar trăsura rămâne troienită în mijlocul scenei. În coada trăsurii sunt aninate o mulțime de sipete și de cutii, iar pe deasupra lor șade o țigancă învelită într-o cergă strențeroasă; ea ține în mână o cutie cu bonete. Pe capră stă un fecior boieresc, ținând altă cutie. Înăuntru se află cucoana Chirița, Aristița, Calipsița și Guliță Bârzoi. Începe a însera și a ninge.

Scena I

Chirița, Aristița, Calipsița, Guguliță, Țiganca, Feciorul, Slujitorul de Barieră, Un surugiu

Slujitorul(alergând după trăsură, zice țigancei din coadă): Cine zici că-i în trăsură?

Țiganca: Cucoana Chirița.

Slujitorul: Cum? Crița?

Țiganca: Chirița surdule.

Slujitorul: Chirița Surdulea? Da cască-ți pliscul mai tare cioară, și cârâie mai dezghețat Ce cucoană-i în trăsură?

Țiganca: Du-te pârlii! că doar n-am să-ți toc la ureche până mâine.

Slujitorul: De! Baragladină, te-ai pichirisit?

Țiganca: Baragladină ești tu, guleratule!

Slujitorul: Ian vezi moachia, că s-o fudulit (Azvârle în țigancă cu omăt.) Hâși, cârâitoare!

Țiganca: Șezi binișor, blestematule, că te ia dracu.

Slujitorul: Hâși, ciocănitoare!

Țiganca: Bată-te pârdalnicu să te bată! șezi binișor.

Slujitorul: Hâși, duh de baltă

Chirița(scoțând capul și primind omătul în obraz): Ce este? ce-ați pățit carnacsî! că era să mă chiorască! Cine-azvârle cu bulgări? (Către țigancă:) Ce te-o apucat, mă rog, coțofano, de cârâi ca cioara-n par? Ie sama la lucruri bine, și taci din plisc. (Întorcându-se către fecior.) Și tu, mojicule, ce stai în capră ca un degerat și nu zici surugiilor să meargă? Vai, bată-vă crucea, mangosiților, c-o să-mi faceți zile fripte!

Slujitorul(la oblon). Cucoană

Chirița: Ce-i?

Slujitorul: Cum îi numele d-tale?

Chirița: Cum mi l-o dat nânașu Lipsești de-acole.

Slujitorul: Așa știu și eu d-apoi vezi, cucoană, că trebuie să te trecem la catastiful barierei.

Chirița: Să mă treci la catastif pe mine? da ce sunt eu, să mă treci la izvod? Auzi vorbă! Măi! că obraznici mai sunt gulerații iști cu săbiuțe

Toți

Slujitorul(astupându-și urechile): Ho, țară! că doar n-am urechi de săftian Cucoană, avem poruncă să nu lăsăm pe nime-n târg, pân-a nu-l întreba de nume.

Chirița: Ei! c-or să-mi scoată sufletu! Du-te de scrie c-o venit în Iași: cucoana Chirița a banului Grigori Bârzoi, de la Bârzoieni, cu Aristița, Calipsița și Guliță, copiii lor.

Slujitorul(în parte): Mă! ce pomelnic (Tare.) Cum ziseși, cucoană?

Chirița: Iaca surdu! (Repede.) Chirița, Aristița, Calipsița și Guliță Bârzoi ot Bârzoieni. (La surugiu.) Mânați, măi, și luați seama la covățele. (În parte.) Aice-n capitală ești tot cu zilele-n mână.

Slujitorul(în parte): Crița, Răstița, Lăpșița și Gurluiță Brânzoi! da a dracului nume! parcă se bat babele-n gură Mă duc să-i torn în catastif. (Merge spre barieră.) Gurluiță, Lăpșița Crița (Iese.)

Chirița(la surugii): Pornit-ați, jărpanilor?

Surugiul(îndemnând caii): Hi, hi, hi, hi, copii nu mă lăsați Hi, hi, tătucă Hi, hi, mânca-v-ar lupii. (Pocnește.) Hi, Iudă Hi, jupitule. Iaca, mă! c-or să mă lase-n troian Hi, hi, da hi lua-v-ar dalacu prohodi-v-ar cioarele!

Chirița(scoțând capul repede): Tacă-vă gura, bețivilor, că vă aud copilele.

Surugiul: Ian lasă-ne, cucoană hăi nu ne mai necăji, că destul necaz avem noi cu rădvanul ista, ardă-l focu!

Chirița: Ba să te ardă pe tine focul auzi? rădvan! trăsura mea de nuntă, nouă-noușoară! de abia din vremea bejăniei! Hai, mânați și nu mai faceți vorbă.

Surugiul: Hi, hi odată, copii, cu toții Hi! lăsa-v-ați oasele cioarelor și pelea vameșului Ha, ho, ha, ho, tbrr degeaba! de-acum ne-am troienit

Chirița: Ne-am troienit? Iaca! na, și alta acum chiar colac peste pupăză! (Feciorului.) Ce stai ca un butuc în capră, mangositule coboară de-agiută la trăsură Ian vezi-l, mă rog, parcă-i un boieri! nu-i bun nici de-o treabă

Feciorul(leneș): Dacă-i chiar în zadar nu ne scoate de-aici nici dracu

Chirița: Sărmane, sărmane ți-oi arăta eu acuși pe dracu, somnorosule dă dă!

Feciorul(scoborându-se): Somnoros, da! și eu n-am închis ochii de două nopți!

Chirița(sărind din trăsură): Ian auzi-l că și răspunde! (Lunecând.) Carnacsî! că era să-mi rup șălele (Împingând feciorul.) Ia, colo colo la răzor, tontule pune umăru de-mpinge, că ești coșcoge (La surugiu.) Hai, măi, opintiți vârtos.

Surugiul: Hi, hi, zvânta-v-ar vântu și v-aș vinde păstrama!

Chirița: Tacă-vă gura, blăstămaților! că vă aud copilele! (La fete.) Astupați-vă urechile! (În parte.) Îi un păcat cu niște ghiorlani. (La țigancă.) Da tu, cheramo, ce stai acolo parcă clocești ouă de-te gios să se mai ușureze trăsura.

Țiganca: Cuconiță, nu mă pot scoborî făr de scară.

Chirița: Scară? ți-oi da eu la scară, coțofană deschide-ți aripile și sai la pământ da doar mi-i strica cutia c-atâta-ți trebuie.

Țiganca(sărind): Valeu! că mi-am scrântit piciorul! valeu!

(Sărind, scapă cutia, care se strică.)

Chirița: Tronc! parcă-nadins i-am zis să mi-o strice! Of! săracan de mine! că-mi vine să țip și să ieu câmpii! Mult oi să mai stau în drum? (Aleargă la oblon și lunecă.) Carnacsî! că mi-o plesnit șireturile de la rochie! Aristițo, Calipsițo, dați-vă gios și voi, doar ne-om distroieni mai degrabă ia așa frumos încet, să nu lunecați.

(Aristița și Calipsița se cobor, Guliță vrea și el să iasă, dar Chirița îl oprește.)

Guliță(cepeleag și alintat): Să mă cobor și eu cu țâțacele?

Chirița: Ba nu, Gulița mamei nu, drăguță; mata șezi în trăsură ca să nu răcești.

Guguliță: E! neneacă, vreau să mă cobor na

Chirița: Ba nu, suflete dacă mă iubești șezi mătăluță locului, puiule, și te învălește cu contășu băbacăi.

Guliță: Ei, m-am săturat de contăș; vreau să mă dau pe gheață

Chirița: Ba să nu faci poznă, Gulița neneacăi, c-apoi s-a mânia neneaca și nu ți-a mai cumpăra minavet știi mata minavetu care ți l-am făgăduit

Guguliță: Așa! de trei ani de când mă porți cu făgăduința

Chirița(sărutându-l): Gulița mamei! că nostim ești nu fi de diochi (Închide oblonul și zice surugiilor:) Hai, flăcăi, de-acum, că vă făgăduiesc bacșiș bun câte un fifirig de om (Căutând în culise.) Iaca poznă! da unde-s surugiii?

Feciorul: Or fi fugit! cine știe? la vro crâșmă poate (În parte.) Hei, că nu-s și eu cu dânșii!

Chirița: O fugit și m-o lăsat lată în mijlocul drumului! bre! c-o să mă lovească ceva! (Furioasă.) Ei, apoi să nu te-apuce șăptezeci de năbădăici? Kirie eleison! (Vine iute în fața publicului.) Mă rog, cine ține poștele? cine-i otcupcicul ghipcanilor? să deie ochi cu mine, dacă-l ține curăua să-i zic două vorbe da vorbe! să le pomenească cât o trăi știi? cole engolpion de anul nou 1844.

Chirița(alergând în fund): Poftim poște! dacă nu merg caii, fug surugiii! Da unde s-o înfundat blăstămații? (Intră în culisa din dreapta, din fund.) Vai! că buni-s de spânzurat în iarmaroc! Auzi! carnacsî, că lunecușu-i! Valeu! (Se aude căzând pe gheață.)

Aristița, CALIPSIȚA: Vai de mine! a căzut neneaca pe gheață!

(Aleargă amândouă după Chirița și se aud picând și țipând în culise: Valeu! Valeu!)

Feciorul(căutând în dreapta): Haita buf na, c-o căzut și duducile Ha, ha, ha una peste alta

(În vremea aceasta Guliță se coboară furiș din trăsură și începe a se da pe gheață.)

Guguliță: Uța a a Bine-i de dat de-a săniușul Uța a a Neneaca s-a dus bine-mi pare!

Țiganca(ghemuită în cergă lângă coada trăsurii): Da astâmpără-te, cuconașule, că-i cădea jos și ți-i sparge capu.

Guguliță: Taci, coțofană nu cârâi.

Țiganca: Haide, hai, că te-a vedea ea cucoana acuși.

Guguliță: Taci, îți zic, c-apoi știi (Către fecior.) Măi, fecior boieresc, vin de te dă pe gheață cu mine.

Feciorul: Ce să fac? că doar n-am zece capete de stricat

Guguliță(mânios): D-apoi dacă-ți poruncesc eu? nu vrei? Ei las măi bade, că te-oi drege eu.

Feciorul(în parte): Ba-i drege tu pe cine-ai mai dres, sfrijitule.

Guguliță: Uța a las că te-oi spune eu și bunicăi, și mătușicăi, și băbacăi, și neneacăi Uța a (Se aude dincolo de barieră un sunet de zurgălăi și un glas de jidov strigând: Vio, vio.)

Scena II

Feciorul (lângă oblon), Țiganca (lângă coada trăsurii), Guliță (dându-se de-a săniușul pe dinaintea ei), Bondici, Pungescu, un neamț cu orgă și slujitorul

Bondici(la barieră): Mă! cel cu trăsura fă înainte Ce-ai închis șoseaua?

Feciorul(căutând în stânga): Dec! cum oi să fac înainte, dacă ne-am troienit?

Bondici: Ce-mi pasă mie? dă-te-n lături că n-am să șez aici toată noaptea pentru hatârul tău.

Feciorul: Măi omule, da n-auzi că ne-am troienit?

Pungescu(asemene la barieră): Înhamă-te pe tine și trage zdreavăn pănă ce-i ieși din zăpadă.

Feciorul: Ba-ți pune pofta-n cui.

Pungescu: Hait! o pățirăm de la roate Ei, ce facem acum?

Bondici: Hai să lăsăm harabagiul și să ne suim într-o sanie de birjă.

Pungescu: Fie ș-așa hait vină și tu, neamțule, cu noi.

Neamțul: No gut maine heren.

(Bondici, Pungescu și Neamțul cu orgă intră pe la barieră. Slujitorul îi oprește.)