Lucruri Periculoase - Amy Blankenship

Table of Contents

  Capitolul 1

  Capitolul 2

  Capitolul 3

  Capitolul 4

  Capitolul 5

  Capitolul 6

  Capitolul 7

  Capitolul 8

  Capitolul 9

  Capitolul 10

  Capitolul 11

  Capitolul 12

  Capitolul 13

  Capitolul 14

  Capitolul 15

  Capitolul 16

Lucruri Periculoase

Seria Legături de Sânge Cartea 3

De Amy Blankenship, RK Melton

Tradus de DDVKT CONSULTING srl

Copyright © 2012 Amy Blankenship

Ediția a-doua publicată de TekTime

Toate drepturile rezervate.

Capitolul 1

Envy se învârtea prin dormitor, împachetând câteva lucruri în valiza ei din piele neagră. S-a oprit și s-a uitat la fratele ei când a observat că îi despachetează lucrurile de fiecare dată când ea se întoarce cu spatele pentru a lua altele. Îi respirase în ceafă de când venise acasă și ea începea să se simtă foarte frustrată din cauza lui.

− Oprește-te, a răbufnit Envy, în timp ce smulse de la el o mână de haine și le aruncă înapoi în valiză. Ea și-a aruncat părul lung și roșu peste umăr și l-a fixat cu o privire de avertizare.

− Cum să pleci? L-ai cunoscut doar de... o săptămână? Ești sigură că vrei să faci asta? repetă Chad ca o mantră.

− Răspunsul este același, Chad, îi spuse Envy cu o voce fermă, întrebându-se de câte ori ar fi trebuit să i-l spună până când l-ar fi auzit cu adevărat. Își încrucișă privirile cu el, tratându-l ca pe un copil debil, și rosti foarte încet cuvintele: − Vreau să mă mut împreună cu Devon și asta e exact ceea ce voi face.

− Cum poți să fii sigură că într-o săptămână sau o lună de acum, nu va găsi o altă fată și nu te va părăsi? a întrebat cu disperare Chad.

− Nu o va face. Ea continuă să împacheteze, încercând să-și blocheze sentimentul că-și abandonează fratele. Era om mare pentru numele lui Dumnezeu și pe deasupra și polițist.

− Nu știi asta sigur. Adică, dansează în cluburi pe jumătate gol în fiecare seară iar tu vei fi blocată în spatele barului servind băuturi pentru perverși, exclamă Chad gata să se tragă de păr. Ceea ce dorea cu adevărat era să strige la ea pentru că se implica în ceva atât de periculos... cu cineva atât de periculos.

Envy s-a oprit din strângerea bagajului și l-a privit pe singurul ei frate de care îi plăcea foarte mult, dar pe care mai avea puțin până să-l strângă de gât. − Unu, știu sigur. Doi, ar putea fi pe jumătate gol, dar arată bine în felul ăsta. Trei, o să pot dansa și eu cu el în cușcă. Și patru, se aplecă mai aproape de parcă ar fi spus un mic secret murdar – cam trebuie să ți-o tragi.

Chad se uită la sora lui: − Nu trebuie să-mi trag nimic. El a mârâit pe când ea înălță o sprânceană.

− Ba da. Ea trase un sertar și apucă o mână de lenjerie sexy.

− Nu, n-am nevoie. Chad a trântit capacul valizei înainte ca ea să le poată adăuga la ceea ce se ruga să fie doar o pungă mai mare de lucruri pentru noapte.

− Ba da. Envy îi scutură lenjeria în față ca și cum ar fi vrut să-și întărească ideea.

− Nu, nu. El i le-a smuls din mână.

− Nu, n-ai nevoie. Și îngustă ochii.

− Ba, da. Chad se opri apoi ridică pumnul cu lenjerie în aer. − LA NAIBA!

Devon se afla în camera de zi, sprijinit de perete, cu gleznele încrucișate și cu mâinile în buzunarele de la blugi... încercând să nu râdă de să se prăpădească. Cearta lor i-a reamintit atât de mult de relația sa cu frații lui iubitori.

El putea spune că Chad avea cu adevărat grijă de Envy și, din cauza asta, nu ar vrea să se bage între ei. Chad făcea ceea ce făcea cel mai bine... era fratele mai mare al unei roșcate temperamentale. Nu, nu i-ar opri, dar ar plăti bani buni doar să privească.

Devon a râs cu voce tare, apoi a încercat să acopere râsul cu o tuse falsă. Cineva a bătut la ușă, iar ochii ei albaștri de gheață s-au micșorat întrebându-se cine naiba i-ar vizita pe frați înainte de zori.

− Devon, poți să vezi tu? spuse Chad.

− Desigur, răspunse Devon și se desprinse de la perete, apoi să se îndrepte spre intrare. Deschizând ușa, el nu putu abține să nu zâmbească la privirea uimită a lui Trevor. – Salut Trevor, nu te-am văzut de mult.

Așa cum a promis, Trevor a venit să vorbească cu Chad despre ceea ce văzuse la biserică. Ultimul lucru pe care îl aștepta era ca Devon Santos să-i deschidă ușa. Neputând să-și controleze reacția, Trevor și-a ridicat imediat pumnul și l-a lovit pe jaguar tare… chiar în nas.

Devon se împiedică câțiva pași și-și șterse sângele de la nas. Se uită la sânge, apoi înapoi la Trevor, rânjind dinții. Înainte ca Trevor să poată face altă mișcare, Devon îl împinse afară pe ușă, în curtea din față.

Îmbrăcămintea lor s-a rupt și a căzut, pe când ce cei doi au trecut în forma lor animală. Devon îl înconjura pe Kodiak și se plimba cu un strigăt de tânăr jaguar. Trevor scoase un răget și se ridică pe picioarele din spate, încercând să-l prindă pe jaguarul agățat de spate.

Înăuntru, Chad și Envy au auzit urletul lui Devon și au alergat prin casă până la ușa din față. Ei au înghețat când l-au văzut pe Devon luptându-se cu un urs uriaș chiar în curte. Polițistul fu imediat recunoscător că nu trăiau atât de aproape încât să-i vadă vreun vecin.

Chad și-a oprit comutatorul său mental, îndepărtându-și toate emoțiile. Era ceva ce a făcut clic în el, ceva ce îl făcea mereu calm și rece... chiar și în mijlocul unei lupte cu arma. Întinzând mâna la tocul de pe șoldul drept, Chad și-a scos pistolul și a tras o dată în aer încercând să le atragă atenția. Se încruntă când nici măcar nu i-a deranjat iar el primi un pumn în umărul stâng.

Chad și-a oprit comutatorul său mental, îndepărtându-și toate emoțiile. Era ceva ce a făcut clic în el, ceva ce îl făcea mereu calm și rece... chiar și în mijlocul unei lupte cu arma. Întinzând mâna la tocul de pe șoldul drept, Chad și-a scos pistolul și a tras o dată în aer încercând să le atragă atenția. Se încruntă când nici măcar nu i-a deranjat iar el primi un pumn în umărul stâng.

− Anunță și tu când tragi cu chestia aia! Exclamă Envy în timp ce-și ținea o mână peste urechea dreaptă și se ghemui la zgomotul sonor.

Zackary se îndepărtă de mașină cu un oftat imens și se uită la cei doi copii care se luptau. Încă o dată, o minte mai luminată va trebui să-i răcorească. El zâmbi în glumă, pentru că nimeni nu ar folosi vreodată cuvântul răcoros pentru a-l descrie pe el. Ridicându-și mâna în fața, el a tras cu un val de căldură spre cei doi shifteri, făcându-i să sară înapoi când o dâră de foc trecuse prin curte, separându-i.

− Dacă nu vreți să vă pârlesc blănurile, atunci ar fi bine să vă schimbați înapoi în bărbați și să vă prefaceți că aveți puțină bunăvoință, i-a avertizat Zackary, în timp ce o altă flacără începu să crească în mâna întinsă. − Voi doi vă purtați ca copii sau ca adulți, pentru că nu văd nicio diferență? zâmbi el cu răceală, pe când flacăra crescuse și se apleca spre țintă.

Știind că Zackary o va face, Trevor s-a schimbat înapoi în om și aruncă o căutătură către adversarul său peste flăcările care pâlpâiau. Doar privind la omul care i-a furat-o pe Envy, tensiunea arterială i se accelera atât de mult încât trebuia să se concentreze pentru a-și păstra forma umană.

Devon și-a schimbat înfățișarea, dar și-a păstrat poziția de luptă, neîncrezător în Trevor și neștiind cât de departe îl poate arunca. În clipa aceea, i-a fost distrasă atenția auzind – Doamne ferește! dinspre Chad și a aruncat o privire rapidă spre frați. Văzând că Envy se uită cu ochii larg deschiși la Trevor... care era acum dezbrăcat, Devon mormăi adânc, dorind ca atenția ei să se întoarcă înapoi, unde-i era locul... spre el.

Envy și-a frecat tâmpla acum că ambii bărbați erau goi, având din fericire doar răni minore. Devon i-a arătat mai demult cât de repede se poate vindeca, așa că știa că nimic nu era atât de rău pe cât părea. Privirea lui a călătorit spre Trevor, încă șocat că ea se întâlnea cu un urs înfricoșător de atât de mult timp și că el nu știa asta.

Trevor surâse, bucurându-se de faptul că mârâiala lui Devon era sunetul geloziei pure... jaguarul a primit ce-a căutat.

Chad a clipit întrebându-se cine i-a întunecat gândurile. De obicei, el era cel calm în situații limită, inhală adânc, apoi se împinse de ușă ca să se ridice. − Asta e casa mea, așa că trebuie să urmați regulile mele. Envy va sta aici cu mine și toți cei care nu sunt oameni vor pleca. A încercat să închidă ușa, dar Envy l-a oprit.

− Nu fără partenerul meu, Devon mormăi încercând să înlăture efectul de ecou pe care-l resimțea. La naiba, cine ar fi știut că Trevor era atât de puternic? Nu se simțea bine știind asta.

− Pune-ți hainele, se încruntă Envy, apoi se întoarse cu ochi curioși spre Zackary. Arăta că el și Trevor ar fi putut fi frați, căci culoarea lor era atât de asemănătoare. Singura diferență reală era că Zackary avea părul scurt și era puțin mai înalt. − Bine, eu știu ce sunt ei... dar ce ești tu?

Zackary se aplecă elegant, − Poți să-mi spui gardian, zâmbi el, în timp ce flăcările s-au stins. − Un paznic atât al oamenilor cât și al creaturilor paranormale, se corectă și se uită la Trevor. − Nu i-ai spus nimic?

− Nu, bineînțeles, Envy îi aruncă lui Trevor o privire răutăcioasă binemeritată, apoi își îndreptă atenția către Zackary. − Paznic? Ce anume înseamnă asta? și tu ești frate cu Trevor? Nu se putu abține să nu întrebe.

− Înseamnă că protejăm ambele părți, una de cealaltă, răspunse Trevor apoi adăugă: − Și nu. În ceea ce privește familia, nu am nici un frate.

− Oh, acum ești plin de informații, bâlbâi Envy.

− Am încercat să-ți spun mai demult, îi aminti Trevor în timp ce își trase o pereche de pantaloni pe care i-a aruncat Zachary. − Nu e vina mea că nu ai ascultat.

Buzele lui Envy s-au pornit să-i răspundă, dar s-a oprit... recunoscând cu vinovăție ultima noapte când l-a văzut cu adevărat pe Trevor. El îi spusese ceva despre C.I.A. dar ea nu l-a crezut. Chiar l-a necăjit că o crede atât de proastă să creadă o asemenea minciună. Dar altfel cum se aștepta el ca ea să-l creadă pe când dansa provocator cu alte femei?

Dacă se gândește bine... el i-a spus că era o acoperire pentru slujba lui. Envy se încruntă la durerea de cap care îi apăru și hotărî că Trevor era un măgar mai mare decât credea inițial pentru că o făcuse să se gândească la asta.

Chad se uită la jaguar înainte de a se îndrepta spre casă. A ieșit câteva secunde mai târziu cu o pereche de blugi și i-a aruncat-o lui Devon.

− Nu avem nevoie de ajutorul vostru, zise Devon când și-a închis fermoarul apoi făcu doi pași spre Envy și îi strecură un braț gelos în jurul taliei.

− Oh da? Ți-am salvat sora în timp ce tu erai ocupat să-mi furi prietena, s-a revoltat Trevor înainte de a-și îndrepta privirea înfocată spre Envy.

Envy și-a ridicat ochii și-i întâlni pe cei albastru-argintii ai lui Trevor. Putea încă să vadă că era rănit și i se strângea inima deloc confortabil. Chiar nu l-a urât deloc. De altfel, încă îl iubea pe Trevor... doar că nu așa cum îl iubea pe Devon. Buzele ei se deschiseră să încerce să explice, dar Devon i-a tăiat-o.

− De ce ai venit aici? Ne-ai urmărit? întrebă Devon, fără să-i placă faptul că Trevor continua să o pună pe Envy în situații dificile. Ea făcuse o alegere, iar Trevor trebuia să se resemneze cu acest lucru pentru a nu fi rănit.

− De fapt, a venit să mă vadă, spuse Cad cât putu de calm. Întorcându-se spre sora lui, i-a luat mâna în a lui și a tras-o ușor în timp ce privea peste umăr la Devon. − Dacă nu vă deranjează, aș dori o convorbire privată.

În secunda în care Devon a lăsat-o să plece, Chad a tras-o înăuntru și a închis ușa. De fapt, a trebuit să se abțină să blocheze încuietoarea. De fapt, după ceea ce tocmai văzuse în curte, o încuietoare nu ar fi fost bună la nimic.