Lucruri Periculoase - Amy Blankenship 2 стр.

− Ești sigură că nu vei rămâne aici încă o noapte? Pentru sănătatea mea mintală? s-a rugat el, deși știa că pierduse controlul cu ceva timp în urmă.

Envy și-a înfășurat brațele în jurul fratelui său și i-a dat îmbrățișarea de care avea nevoie, apoi a făcut un pas înapoi să-l privească: − Nu pot. Ai văzut ce s-a întâmplat la biserică în seara asta. Toată lumea s-a împrăștiat, așa că Warren încearcă să organizeze o întâlnire dimineață la prima oră.

Ea se uită înapoi la ușă, dar avu altă idee. − În plus, să fiu acum cu ei este probabil cel mai sigur loc. De fapt, te sun și-ți spun la ce oră să vii la întâlnire și dacă se ține la Moon Dance sau la Night Light. Vreau să-mi faci o favoare. Adu-l pe Trevor și pe băiatul cu flăcările la întâlnire, pentru că dacă ceea ce am auzit este adevărat... vom avea nevoie de tot ajutorul pe care îl putem obține.

− Vampiri? a întrebat din nou Chad când intră în modul polițist frecându-și partea din spate a gâtului, unde firele de păr mici au decis să stea permanent ridicate.

Envy dădu din cap, se încruntă, apoi clătină din cap: − Da, vampiri, dar avem un demon în libertate și...

Chad se întinse și o apucă de brațe: − Un demon? Nimeni n-a spus nimic despre demoni!

Envy trase aer în piept apoi dădu din cap, în speranța că ceea ce era pe punctul de a spune îl va face să se simtă mai bine: − Da, un demon. Vestea bună este că avem doi îngeri de partea noastră. Ea afișă un zâmbet slab, sperând că nu va leșina.

− Îngeri? Chad a lăsat-o să plece și s-a lăsat tare pe perete, − Dumnezeule mare.

− Exact, Envy dădu din cap văzându-l cum își trece degetele prin păr, de parcă s-ar fi abținut să-l smulgă. − Acum înțelege-te cu Trevor. Poți face asta pentru mine? Adu-l pe el și pe Zackary la întâlnirea de mâine. Și-a mușcat buza de jos, fără să vrea să facă altă scenă. − În schimb, nu îmi iau lucrurile în seara asta... dacă asta te va face să te simți mai bine.

Chad a dat din cap și zâmbi ușor − Bine.

Deschise ușa ca să iasă, dar amândoi s-au oprit când l-au văzut pe Zackary în picioare între cei doi bărbați, cu o palmă în flăcări, îndreptată spre cei doi.

− Să plecăm dragă, spuse Envy și se repezi prin ușă afara, apucându-l pe Devon de mână, mergând drept spre mașina lui.

Trevor a vrut să-i urmeze, dar Zackary l-a oprit, − Stai așa, iubărețule. Trebuie să ne ocupăm mai întâi de frate.

− Hai să intrăm să vă fac niște cafea, s-a oferit Chad, cu un suspin recunoscător, văzând că Trevor s-a întors furios și a intrat în casă cu pata pusă. El a dat din cap pe când Zackary l-a urmat pe Trevor, apoi închise ușa, întrebându-se de ce naiba se înhăitase cu el.

După ce mașina de cafea porni, Chad se întoarse spre cei doi oaspeți. Acum, avea mai multe întrebări decât răspunsuri și asta nu-l ajuta cu nimic. − Ce zicea Envy despre un demon în libertate? A mai zis că Warren îi cheamă pe toți împreună, mâine, pentru o întâlnire să discute despre ceea ce s-a întâmplat în seara asta și vrea ca noi trei să fim acolo.

Trevor nu putea să-și ascundă un zâmbet fin care-i juca pe buze. Envy a vrut ca el să fie implicat... a vrut să-l țină aproape. Nu putea să o învinovățească. La felul în care o proteja Devon, nu putea fi în totală siguranță. Știind că ea avea nevoie de el, a făcut ca cea mai mare parte a furiei sale să se înăbușe până la urmă.

− Am fi spart mica petrecere oricum. El aruncă o privire spre Zackary, care confirmă declarația. A zâmbit din nou, realizând că o va vedea iarăși pe Envy în câteva ore. − Cred că e timpul să-ți spun ce se întâmplă.

La interior, nu era mulțumit de modul în care își folosea poziția pentru a se apropia din nou de Envy. De asemenea, era foarte conștient de felul cum arăta chestia asta din afară. Devon va presupune că o folosește din nou pe Envy, dar ăsta era cel mai îndepărtat lucru de adevăr. Dar apoi, nu era mai presus de faptul că se folosea de fratele ei ca să se apropie de ea și să-și facă munca în același timp. Devon ar trebui să afle că totul era corect în dragoste și război... și că cel mai bun shifter trebuie să câștige.

− Sunt numai urechi, bombăni Chad și își încrucișă brațele peste piept pentru a atrage atenția lui Trevor de oriunde ar fi fost. Nu se gândise niciodată la el însuși ca la un psiholog, dar făcea o treabă destul de bună în a-l citi pe Trevor în acest moment.

− Nu știm prea multe despre demon, doar că a fost prins acolo timp de mai multe secole. Existența lui precedă tot ce avem în dosar la P.I.T. dar căutăm încă indicii, a început Zackary sperând că Trevor îl va ajuta.

− Deci știai că un demon era întemnițat sub cimitir, de cine știe cât timp și nu ai făcut nimic?

Trevor ridică o sprânceană: − Ce te-ai fi așteptat să facem în legătură cu asta? Să-l ajutăm să se elibereze? A fost prins acolo și nici nu știm cum naiba un căzut și un vampir au reușit să rupă vraja.

− Căzut? întrebă Cad. − Vrei să spui unul dintre îngerii despre care mi-a spus Envy?

Zachary dădu din cap: − Da, am știut despre ei de foarte mult timp. Știm că mai sunt și alții, dar nu-i puteam localiza nicăieri și, aparent, cei doi căzuți din oraș nici măcar nu știau despre existența celuilalt prins în cavernă până când cineva a coborât acolo.

− Avem și pe cineva care știe cum să se ocupe de demoni, zise Trevor. − Cu puțin noroc, o să-și dea seama când o să sunăm.

− Nu este prea târziu să te retragi, i-a spus Zachary lui Chad. – Rostește cuvântul și-ți vom șterge memoria despre tot ce s-a întâmplat.

Chad se încruntă și începu să toarne cafea pentru toți trei. El a fost toată viața polițist pentru că voia să facă ceva. De mai multe ori a simțit că nu face destul. Se găsea întotdeauna un alt dealer de droguri, încă un ucigaș, încă o încălcare a traficului... nu prea părea să merite uneori. Dar ceea ce făceau Trevor și Zachary era altceva... ceva diferit, ceva ce Chad și-a dorit mereu să facă.

Luând o înghițitură lungă din cafeaua lui, își lăsă ceașca jos și dădu din cap. – Mă bag.

*****

Angelica s-a gândit că telefoanele erau mai rele decât demonii când al ei a început să sune la trei dimineața. Privind apelantul, își strânse ochii și apucă receptorul. Întorcându-l, își dădu părul întunecat la o parte și îl așeză la ureche.

− Dacă nu-i sfârșitul lumii, mările nu s-au înroșit, cele șapte ciume ale Egiptului nu s-au întors sau dacă nu ai murit, ar fi bine să ai o foarte bună explicație de ce mă trezești, a mormăit ea.

− Of, haide Boo... așa vorbești tu cu ursulețul tău Zachy?

Angelica închise și își aruncă capul înapoi pe pernă. Tocmai s-a cufundat din nou în somn pe când telefonul sună din nou. Fără a se uita la telefon, l-a pornit și a vorbit din nou.

− Te prind eu, Zachary, murmură ea. Pe tine și pe câinele tău.

− Of, amintiri din vrăjitorul din Oz, zâmbi Zachary, iar Angelica zâmbi în secret, bucurându-se că el nu o putea vedea.

− Ce vrei? zise ea ridicându-se și dându-și părul de pe față.

− Avem unul foarte urât pentru tine, îl cheamă Misery, zise Zachary.

Angelica s-a ridicat din pat și a aprins becul. − Cat de mare?

− Nu sunt sigur, dar cred că de nivelul șapte. El a zâmbit în telefon știind că-i va atrage atenția... și chiar îi plăcea să-i atragă atenția lui Boo.

Angelica ieși în sufragerie și porni laptopul. A scris câteva lucruri și s-a încruntat.

− Nivelul șapte? Ești sigur? întrebă ea. Orice peste un nivel cinci era foarte periculos și foarte rar.

− E doar o presupunere, răspunse Zachary. − A reușit să-l prindă pe unul dintre cei doi căzuți pe care îi urmăream și, probabil, ca era un alt căzut acolo cu el de multă vreme. Din moment ce ei sunt considerați de nivelul șapte, atunci presupun că oricine suficient de puternic pentru a prinde unul este egal cu el ca nivel.

Angelica căuta în baza ei de date. Peste trei sferturi din ea a fost obținută ilegal din seifurile Vaticanului, dar nimeni nu se putea contrazice cu rezultatele ei. Faptul că a fost descoperit un demon de nivel șapte în Los Angeles era un motiv mai mult decât suficient pentru a o trezi nu doar pe ea, dar și pe restul echipajului P.I.T.

Fiecare demon este încadrat într-o clasă de la unu la zece, nivelul zece fiind echivalentul lui Satan însuși. Nu ar fi vrut să se întâlnească cu cineva care poseda atâta magie pentru a putea închide un demon de nivel șapte... ar fi nevoie de tunetul lui Dumnezeu ca să faci așa ceva.

− Nu găsesc niciun demon numit Misery în zona Los Angeles, spuse ea după câteva minute. − Lasă-mă să-mi cuplez hard-ul extern și să arunc o privire la fișierele alea.

L-a auzit pe Zachary vorbind cu cineva pe fundal și și-a dat seama că era Trevor până când a auzit o altă voce care se alătură conversației.

− Cu cine vorbești? întrebă ea curioasă.

− Cel mai nou membru al echipei noastre, Chad, răspunse Zachary. − E un polițist local care știe prea mult, așa că l-am adus pentru a proteja populația, iar prin populație vreau să zic ceilalți idioți cu care lucrează.

Angelica se hlizi: − Probabil că ceilalți sunt mai slăbuți.

− Nu cu mult, spuse Zachary.

− Bine, spuse Angelica. – L-am conectat, să aruncăm o privire și să vedem ce avem aici.

− Vrei să spui că nu știi? întrebă Zachary cu surprindere.

Angelica oftă: − Știi cum sunt. Aș fi în stare să-mi uit capul dacă n-ar fi fost lipit de corp. Am avut ocazia să explorez doar o fracțiune din lucrurile astea.

− Da, le-ai descărcat într-o mare viteză, zise Zachary și oftă. − Vremuri bune, vremuri bune!

Angelica a accesat hard disk-ul, a scris un cuvânt în spațiul de căutare și a apăsat pe Enter.

− Văd că nu v-ați comportat prea frumos! zise ea sprijinindu-se pe canapea în timp ce computerul își făcea treaba.

− Nu, nu, a râs Zachary. − Nu mă poți duce cu tine peste tot, îți amintești?

Angelica zâmbi amintindu-și cum doar cu câteva luni în urmă, au mers la o gală mare să urmărească un vârcolac de patru ani care se pierduse și care nu era foarte mulțumit de asta. Până la sfârșitul nopții, Zachary și-a pierdut pantalonii, pentru că vârcolacul s-a transformat în timpul unui acces de furie a copilului și i-a făcut bucăți.

Partea cea mai amuzantă a fost că Zackary nu a spus nimic, doar și i-a scos și a mers doar în lenjerie intimă, smoching și cămașă. Angelica nu s-a putut decide dacă să fie jenată sau să râdă în hohote. Văzându-i picioarele cu șosete până la genunchi și pantofi de seară, aproape că murea de râs pe când mai multe dintre tinerele doamne dorind să danseze cu el au făcut cerc jurul lui.

Laptopul ei a făcut bip și ea s-a așezat să privească ce găsise căutarea.

− Ai găsit ceva? Întrebă Zachary.

Angelica deschise câteva dintre fișierele care aveau cuvântul Misery și începu să citească. Când a citit, țigara i-a alunecat dintre degete și a aterizat pe picior.

− Au, la naiba!, Blestemă ea și-și luă țigara înapoi, stingând-o repede.

− Totul e în regulă? Zackary se încruntă îngrijorat și ridică o mână când Trevor dori să știe ce se întâmplă.

Angelica a citit informațiile din nou doar pentru a fi sigură. − Prind următorul zbor, îl informă ea înainte de lua telefonul de la ureche. Ea a închis peste întrebările lui Zachary și s-a uitat înapoi la ecran. Nu era ceea ce citea, ce o făcuse atât de sigură de pericol... ci că șeful de la PIT îi blocase într-o oarecare măsură o parte din fișier.

Dacă Storm ținea secrete... atunci ar fi vrut să știe și ea de ce.

Capitolul 2

Anthony bătea ritmul neliniștit pe podeaua de marmură a biroului. Își trecuse mâna prin părul întunecat, cu frustrare și furie. Știa că și-a pierdut controlul atunci când l-a ucis pe Arthur și acum și-a pierdut cumpătul când a legat-o pe Jewel de el ca parteneră... nu că asta îl va opri.

Ar fi vrut ca situația să rămână calmă... dar când Arthur îl aduse pe tatăl lui Anthony, vârcolacul din el s-a declanșat. De-acum va fi forțat să folosească o constrângere de altă natură pentru mireasa lui fugară. Singura lui problemă era că va trebui să o găsească mai întâi.

Cineva a bătut la ușă și Anthony s-a oprit din ritm suficient ca să-și îndrepte părul și hainele. El era un alfa, și asta venea cu o anumită prestanță.

− Intră, strigă el cu glas rece.

Ușa se deschise și unul dintre lupi intră, închizând ușa în spatele lui.

− Ce ai găsit? întrebă Anthony.

Membrul haitei părea foarte nervos și și-a dres glasul. − Am rămas în spatele lui așa cum mi-ați ordonat să văd dacă preotul s-a întors la biserică. Nu eram acolo de mult timp când tot iadul a izbucnit la biserică și în cimitirul din spatele ei. Oamenii apăreau din dreapta și din stânga, majoritatea venind din nicăieri. Se opri și înghiți nervos înainte de a adăuga: − Atunci am observat că Jewel era cu ei.