- Poftim?
El zâmbi pentru prima dată de când se întâlniră pe veranda din fața casei.
- Prefer să îmi spui Nick. Domnul Drake este prea formal. Nu suport formalitățile. Ce puneți la cale voi doi?
- Zâmbetul său o deranja. Zâmbetele puteau să aibă semnificații diferite. La acest bărbat, când buzele i se ridicau, însemna că te-a văzut și că nu-i place neapărat ceea ce se află în spatele acestui chip. Ar fi vrut să se îndepărteze de el, însă refuza să îi dea această satisfacție. Amethyst nu dăduse înapoi de la nimic și dacă ar fi făcut astfel cu acest bărbat ar fi însemnat cea mai mare greșeală din viața ei. Încerca să-și urmeze instinctele în tot ceea ce făcea, iar acestea urlau acum în ea să îl evite pe acest bărbat.
Cooper arătă înspre Amethyst și spuse:
- Amethyst este interesată de legenda noastră locală. Doar ce am vizitat insula Ghost Peak, în fine, doar am admirat-o din depărtare, ca să fiu mai precis. Va trebui să o duc pe insulă într-o altă zi. Mă duc să îi spun lui tata că ne întoarcem la pensiune.
Nick își flutură mâna și se dădu într-o parte.
- Atunci, nu te rețin. Du-te și spune-i de planurile tale! Eu o să îi țin companie lui Amethyst cât timp tu dai o fugă înăuntru. Oricum trebuie să îmi iau ceva din mașină.
Cooper deja se îndrepta spre scări în timp ce spuse:
- Sigur nu ai nevoie de ajutor? Aș putea să...
Nick îl opri dând din nou din mână:
- Du-te, Coop! Sunt bine.
- În regulă, atunci. Nu am să stau mult, spuse Cooper. După care alergă pe trepte și intră grăbit în casă.
Amethyst îl urmări cu privirea în timp ce intra în casă, după care se întoarse înspre Nick și îl întrebă:
- Ai vrea să te ajut cu ce voiai să iei din mașină?
Însă Nick se îndrepta deja spre mașina lui sport argintie, aproape ignorând-o.